Buri cel Cool si aventurile sale in galaxia jegului

Peste tot in jurul lui domnea jegul, mirosul pestiletial ii incetzosa ochii si ii intorcea stomacul pe dos. Cand era mai mic auzise de la bunica lui de galaxia jegului, dar nu credea va va ajunge vreodata aici. Buri cel Cool s-a trezit fara sa vrea in acest univers lipsit de curatenie si igiena si nu gasea nicio cale de iesire. Era dezbracat complet, talpile il frigeau, ii era foarte cald si transpira atat de tare ca lasa in urma lui rauri de lichid ce se evaporau si ramanea doar sarea. Bacteriile dansau in jurul lui ca intr-un joc al ielelor, virusii ii zburau pe deasupra capului, iar ciupercile si bolile i-au simtit mirosul si au luat-o pe urmele lui.

Totul era scarbos, stelele aratau ca praful de matreatza de pe umerii unui angajat de ghisheu, copacii erau strambi si incolaciti ca pãrul pubian al unui boschetar, iar in padure traiau tot felul de lighioane cu ochii rosii, pregatite sa sfasaie in ghiarele lor pline de sange imputzit orice fiintza a carei piele stralucea de curatzenie. Luna era de un galben verzui si din ea se scurgea puroi cu cheaguri de sange cãtre pamant. Buri inainta cu greu prin stratul gros de mazga, larve si excremente de muste ce acoperea intregul camp, pina dincolo de orizont. Infipt intr-un hoit de vaca, un indicator, il indruma pe Buri cel Cool spre castelul imparatului jegului.

Peisajul incepea sa se schimbe treptat, muntii isi faceau aparitia, lantzuri muntoase, cu piscuri acoperite de muci verzi, vulcani cu coptura galbena in eruptie stropeau campiile de la poalele lor, dealuri cocosate de greutatea maldarelor de gunoi putzeau ca un cazan de voma pusa la fiert. Buri isi ridicã privirea de la tzantzarii bolnavi de malarie care-l intepau si vede un nor mare de fum negru care iesea dintr-un furnal plin de funingine. Palatul imparatul jegului! "Acolo trebuie sa fie iesirea din galaxia mizeriei!" si-a spus Buri cel Cool, si a plecat alergand spre portile cladirii din zare.

Cum alerga el asa din inaltul cerului a inceput sa ploua cu gainatzi mari cat un elefant. Pleoshcul pe care-l faceau la impactul cu pamantul se auzea cu ecou, acidul din compozitia excrementului ii intra in ochi, Buri nu mai vdea pe unde fuge, vroia doar sa ajunga acasa sa se spele. Din spate se auzea un tropait care se apropia rapid, o cireada de shobolani turbati cu ochii vinetzi de foame, cu spume la gura si dintzii cariatzi il urmareau sa-l infesteze.

Intr-un final Buri cel Cool ajunge la poarta castelului imparatului jegului, "Psoriazis". Care castel se pare ca era un centru de incinerat cadavre de oameni curati. Buri sparge usa cu o bucatzica de sapun ce o tinea ascunsa la subratz si ajunge in sala tronului. Psoriazis statea inconjurat de o serie de boli vaginale imbracate sumar pe un vas de WC care refula numai cacat cu apa de canal pe margini. Cu sceptrul jegului si bolilor in mina, un vibrator plin de sida si diaree, pe care il agita in stanga si in dreapta, Psoriazis ii zice lui Buri cel Cool:

-Cine esti si ce vrei?
-Sunt Buri cel Cool si vreau sa ma spal!
-Aici esti in galaxia jegului, nimeni nu se spala, nimeni nu se ingrijeste, nimeni nu duce gunoiul, apa e clocita, sapunul e pentru noi precum Kriptonita pentru Superman si la femei flocii incep dintre tzatze si de duc pina la cur.
-Si cum pot scapa de aici?
-Nu poti!! HA hA HA HA hA (Râde) Cine ajunge aici, nu mai poate pleca niciodata, de acum vei fi jegos mereu, o sa te umplii de bube si o sa iei toate bolile din lume, o sa faci hemoroizi cu tzepi ca pestele balon si o sa mori nespalat.

Morala!
Buricul pute daca nu este spalat!

P.S. A se sterge buricul cu betzisoare de urechi! De ce betze de urechi? Pentru ca nu exista betzisoare de buric in pula mea! Pentru buricele de la degete, verisoarele buricului de pe stomac recomand sapunul.