-Bă Titele, nu te duci tu să iei de la butic de la chioara aia, una mică? Ceva să ne dregem şi noi sufletele astea obosite?
-Mă duc bre, cum să nu mă duc, da ce să iau?
-Păi, un vin ceva, ca dacă te-am prins cu bere, te bag în pizda mătii, una, două.
-Da, chiar aşa, ar merge un vin.
Zice Mitică, ştergându-se pe frunte de sudoare.
-Păi hai scoate banu Mitică, ce te holbezi aşa la mine, crezi că e pe moca la butic? -Lasă mă pulică, dau eu azi, şi daţi voi maine dublu.
Răspunde maistru'
-Gata nea Dumitre, hai că am plecat.
- Titele !
Strigă Mitică după mine.
-Aaa? Ce mai vrei mă?
-Să mi-l vezi în ciorbă băi schiopule !
Mereu uit de gluma asta, e preferata lui.
Intru în magazin, arunc un ochi pe raft şi iau sticlele la rînd, ieri am băut Babanu, alaltăieri nişte busuioacă, trebuie să mai schimbăm meniu că ni se apleacă. Şi cum gândeam eu aşa la zilele trecute, dau cu ochii, pe ultimu raft, de o sticlă nouă, daia la doi litri de plastic, PET cum îi zice ăştia la televizor. Scria pe ea Don Perinion. Am belit ochii şi am întreba-o pe chioară:

-Şampanie, ce pula calului să fie !
-Ştiu ce e bre, am auzit şi io de Don Perinion, da de cînd vinde ăştia la Pet?
-Păi cică, criza asta i-a troznit în moalili capului, nu se mai vine la bogătani ca pe vremuri, acum o găseşti pe toate drumurile la bidon dăsta de plastic! Are şi la 5 litri. Hai zi ce-ţi dau? Iar ai venit să iei pă datorie?

-50 Ron
-Aooolo! Păi nu ziceai bre că nu e pentru bogătani !
-Marş d-aici dacă nu cumperi !
-Hai da-mi Lacrima lu Ovidiu ca m-am întristat.