miercuri, 10 martie 2010

Noi vrem respect !

Nu intelegeam eu ce dracului inseamna campania aia de la televizor cu "Noi vrem respect." Toată lumea pe stradă la mitinguri ridica banere cu "Noi vrem respect," Paraziţii au făcut şi o melodie cu "Noi vrem Respect". Doamnele nu mai au respect!

Toată lumea vrea respect, abia astăzi după ce am vâzut ziarul Libertatea, mai precis ultima pagină, am înţeles şi eu ce este respectul.

Însămînţări de primăvară ca la Brăila


În urmă cu două zile am citit într-un ziar local de mare interes pentru zugravi faptul că o domniş... pardon, o panaramă de la ţară, cu pasiunea în băţ, a umblat din floare în floare două nopţi la rînd pînă ce a colectat 20 de seminţe de la 20 de grădinari diferiţi. Florica, (scuzaţi) că aşa o cheamă, sau Flori de la Brăila pentru apropiaţi şi sexy brăileanca pentru muritorii de rînd, şi-a plantat în ghiveciul personal seminţele de la toţi grădinarii pe care i-a prins în curtea ei. Seminţele au dat rod şi Sexy B are acum o plantă în creştere, dar n-are idee din seminţele cui. Aici intervine ideea mea, să-şi facă fata o emisiune de televiziune de mare anvergură prin intermediul căreia să afle şi poporu’, dar mai ales ea, cine este grădinarul, tatăl de drept al seminţelor ce au încolţit în ovulul, pardon, ghiveciul fetei. Emisinea se va numi “Cine m-a însămînţat?” şi va avea fix 20 de episoade, în fiecare dintre acestea fiind invitat unul dintre cei 20 de grădinari ce au sărit gardul şi au săpat fără milă în grădina brăilencei. Rînd pe rînd, grădinarii ce au răscolit pămîntul de pe bătătura lu' Florica vor fi supuşi la probe de foc cu detectorul de minciuni, teste ADN şi plantat de seminţe live, după ora 00:00, totul pentru a afla adevărul agricol. Nu de alta, dar fata era atît de entuziasmată la însămînţările de primăvară de pe tarlaua ei încât uitat să scrie pe carnet ce seminţe a plantat şi de la cine le-a luat. Astfel, s-a ales cu 20 de posibili taţi pentru planta ei. Şi dacă nu credeţi că fata asta are o mare pasiune pentru flori, tatuajul de pe ţîţa ei dreaptă şi siliconată spune tot.Juriul emisiunii “Cine m-a însămânţat?” va fi alcătuit din doctori specialişti în ecografii, criminalişti, inspectori de la garda de mediu dar şi din actori XXX pasionaţi de grădinărit viteză. În cazul în care nici aşa nu aflăm care este grădinarul vinovat, aşteptăm 9 luni să se coacă planta şi mai facem sezonul doi, “Cine cu cine seamănă?”.

vineri, 5 martie 2010

Dabăl Ou sevăn ! Arma secretă a reginei

"Dabăl Ou Sevăn"
Prototip modificat genetic, structură osoasă din kevlar

În Anglia se întâmplă ceva foarte grav, din fericire am intrat în posesia unor documente secrete ale armatei britanice prin intermediul unui agent secret al SIE, documente ce ne dezvăluie un adevăr cumplit. Marea Britanie se pregăteşte să cucerească lumea, şi nu oricum, ci cu ajutorul unor galinacee modificate genetic. Printr-o eroare de sistem, în urmă cu două zile a scăpat către presă o ştire ciudată, dar care în realitate ascunde o conspiraţie cu miros de gâinaţ. În orăşelul Basildon din Essex, Anglia, trei găini şi un cocoş au omorît o vulpe lihnită de foame care a intrat în coteţul lor pentru a le mînca. Din documentele secrete am aflat că micul orăşel este în realitate sediul central al proiectului de cucerire a lumii denumit “Who's chicken now ?”. Deşi la prima vedere găinile cresc într-o gospodărie banală şi nu au nimic ieşit din comun, în realitate acestea sunt asasini cu sînge rece care pot creşte pînă la 2,4 metri înălţime şi ating o greutate de 650 de kilograme. Modificate genetic şi injectate cu esenţă pură de punkist dar şi cu celule stam de la celebrul agent secret 007, găinile sînt antrenate să ucidă la comandă. Cele trei păsări prototip, Izzy, Pongo şi Pecky, conduse în luptă de comandantul suprem, cocoşul cu creastă verde, Dude au oasele din kevlar, ciocul din fibră de carbon şi aluminiu. Dude este cunoscut şi ca "Dabăl Ou Sevăn", iar evoluţia lui alături de cele trei galinacee este urmărită de armată prin sistem GPS cu ajutorul unui cip implantat în capul fiecarui animal. Ouăle găinilor sînt toxice şi ajung să fie folosite ca grenade defensive. Săraca vulpe nici nu a ştiut ce a lovit-o. Androidul care are grijă de cele patru galinacee criminale pe care le hrăneşte cu steroizi solizi a descoperit prădătorul roşcat sfâşâiat şi plin de sânge în coteţul criminalelor înaripate.
Vulpe standard, ineficientă în lupta cu găinile punk

Armata nu a făcut niciun comentariu, dar potrivit documentelor secrete, în laboratoarele subterane din Essex s-au pus bazele unui plan incredibil de alambicat de cucerire a lumii prin creşterea de astfel de găini ucigaşe punkiste, în serie. Puii sunt antrenaţi de mici în lupta corp la corp şi cu sabii ninja. Secretul nu mai poate fi ascuns mult timp deoarece acesta nu este primul atac de acest fel. Cele patru păsări prototip s-au deosebit de cele obişnuite încă de la început. Nu doar prin gecile de piele, bocancii cu ţinte, lanţul de fier din dotare, creasta roşie ridicată ostentativ sau tatuajele cu mesaj dur, dar şi printr-un comportament deosebit de violent. Temperamentale prin construcţie, “găinile punkiste” au sărit de mai multe ori să atace oamenii. Acesta este un avertisment! În cazul în care Anglia scapă de sub control găinile punkiste uncigaşe, 2012 vine mai repede. Este suficient să studiem o poză cu progeniturile găinilor punkiste şi să realizăm că viitorul va fi unul violent. Încă de mici s-au organizat în găşti, urmează doar să atace.

Povestea semifalsă aici.


marți, 2 martie 2010

Un' te duci tu mielule? La bulgari băi şmechere

Atenţie! Vine paştele o să ne înghesuim iarăşi la coadă la cozonaci, pască, vin şi miel. Cine nu se înghesuie cu noi, cu siguranţă putem să-l căutăm la ouă, stresate. Ce este foarte intrigant în această perioadă a anului? Faptul că descoperim cu stupoare că România nu mai are abatoare. Deci, nu mai avem unde să sacrificăm animelele. Drept urmare, plimbăm mielu’ peste Dunăre la Bulgari ca să-l beleascâ ăia acolo şi nouă să ne dea pielea înapoi şi pe el tranşat, că noi nu sîntem în stare să ne belim propriul miel. Mă rog, nici nu mai contează, important este că mielu’ nu mai are nevoie de viză, se duce la moarte doar cu buletinul, dacă are noroc, poate îl traversează ăştia şi Dunărea cu bacu, mai vede şi el un peisaj frumos înainte să fie atârnat cu cracii în sus şi spintecat. Parcă şi văd cum umplem la Giurgiu bacul “Horia” cu 300 de miei fericiţi ca nişte copii în faţă la Disneyland, le cumpărăm bilet dus-întors şi le facem cu mâna de pe malul românesc. Dincolo, pe malul bulgăresc îi aşteaptă cu ochii în formă de “$ $” măcelarii particulari şi îi poftesc frumos, pe limba noastră, în abatoarele lor amenajate după cele mai noi standarde europene. Măcelaru' se uită la miel, mielu se uită la măcelar, şi înţelege imediat că excursia lui în Bulgaria nu se va termina la Albena şi nici la Nisipurile de Aur, decât dacă scenariul meu se adevereşte. După trei zile, pe malul Românesc foială mare, se întorc mieii în lăzi frigorifice. Românii bagă lăzile în camioane şi le trimit spre magazinele din ţară. După doar cîteva zile apare o ştire la televizor: “Se pare că după ce s-au întors din Bulgaria de la sacrificare, mieilor româneşti le-au cam crescut colţii, ghearele şi coada.” O fi de la instalaţia de climatizare din abatoarele lor alea moderne, mi-am zis, şi am închis televizorul. În ziar, o ofertă de paşte la bulgari, 300 de euro cu meniu tradiţional românesc inclus, drob de miel, frigărui de miel, totul din miel 100% românesc.

luni, 22 februarie 2010

Oră pentru măta (Cioc guzel)

Fă Click aici, fă !

Am în grila de programe un post de televiziune dubios, Kanal D. Culmea, pe televizorul din dormitor este pe butonul 1 al telecomenzii deoarece nu am sortat canalele ci le-am lăsat cum s-au nimerit de la rds (Muie Zoltan). Întodeauna când dau drumul la televizor o iau de la Kanal D în sus. Aici intervine marea mea problemă, de fiecare dată când sunt pe kanal D, de atâtea ori este şi eimisiunea Noră Pentru Mama. Am ajuns să cred că postul asta doar atât difuzează, de dimineaţa pînă seara. Noră pentru mama, o emisiunea de toată jena cu o grasă pe post de prezentatoare care se machiază excesiv. Totul este a la Turcia, că doar postul e turcesc şi e politică de trust să se boiască la greu toate guristele care apar pe acolo. Pe lîngă prezentatoarea sclipicioasă se mai bîţîie pe acolo tot felul de personaje care depăşesc limita penibilului de la prima apariţie. Mă rog, emisiunea se vrea un fel de Big Brother aşa, dar în variantă turcească, mega penibilă. Un fel de rahat românesc contrafăcut, cu miros de căcat turcesc. În emisiune apar tot felu de gospodine libidinoase pe post de soacre şi mame iubitoare care trăiesc într-o casă cu nişte tute proaste şi panarame de colţ de centură ce candidează la titlul suprem de nevastă de cocalar. Cocalar ce se bazează pe măsa că-i găseşte o prinţesă pe gustul lui. De ce participă proştii la emisiunea asta? Simplu, 500 000 RON, marele premiu. Câte Benvee şi lanţuri de aur poţi să îţi cumperi cu bani ăştia? Căcălau! Mă rog, nu contează toate rahaturile astea turceşti, important este că am calculat câte ore pe săptămână se difuzează la tv porcăria de "Noră pentru Mama". Conform programului de pe site-ul oficial al postului am ajuns la acest rezultat: 26 de ore şi 15 minute. Adică Douazecişisase de ore şi cincisprezece minute, mai puţin sâmbăta şi duminica. Oare chiar urmăreşte cineva emisiunea asta Cioc guzel ?

10:00 - 12:15 L-V
19:15 - 20:15 L,M,M
19:15 - 23:00 V
02 - 3:30 L

02:30 - 4:00 M,M,J
02:30-4:45 V

duminică, 14 februarie 2010

O poză pentru nepoţi !

Foto: Regizoru

vineri, 12 februarie 2010

Cu Mosoru la Madrid



Bucureşti, mica Veneţie

Şi iată că încet dar sigur zăpada începe să se topească de pe străzile Capitalei. “Ce bine!”, ar zice unii, dar nu e chiar aşa de bine, poate doar pentru cei pasionaţi de sporturile acvatice să fie asta o bucurie. Mai nou, prefectul Capitalei îi roagă pe proprietarii de maşini să nu parcheze peste gurile de scurgere ale oraşului. Care guri de scurgere maestre? Păi ce, se văd unde sunt de maldărele de zapadă netopită? Eu n-am văzut niciun canal. Sau poate am văzut, canalul Barbu Văcărescu, unde tramvaiele pluteau precum gondolele în Veneţia, iar vatmanii cîntau a pagubă după modelul gondolierilor. Alt canal, altă distracţie, Văcăreşti cu Podul Mihai Bravu, o adevărată feerie pentru băieţii cu bărci pneumatice. Ba chiar era un scafandru care făcea scufundări prin parcare în căutarea propriei maşini. Pe canalul 13 Septembrie băieţii cu bani se dădeau cu skijet-urile şi banana, iar amărâţii bolnavi de la spitalul Colentina excaladau munţii de zăpadă din jurul clădirii ca să nu se înece. Alţii, mai harnici, s-au apucat să scoată apa din clădirea Serviciului de Ambulanţă Bucureşti de frică să nu se curenteze. Doamnele de la dispecerat aveau ochelari de scufudări şi pluteau cu scaunele în derivă în timp ce se uitau la o minunată cascadă ce curgea aşa frumos de la etajul patru pînă la parter. De dimineaţă, cîteva familii mai înstârite şi-au dus micuţii la gradiniţă cu yahtul, cele mai puîin avute cu luntrea. Copiii erau îmbrăcaţi în cotume de neopren, antiacvatice şi cu veste de salvare pe ei. Acum dacă tot s-a transformat micul Paris în mica Veneţie nu mai rămaâne decât să aşteptăm marele îngheţ, toată lumea să meargă la patinuar!

sâmbătă, 6 februarie 2010

Romania nu face "Mui Bien"

Dupa un zbor cu noduri in gat am servit la micul dejun o coborare tensionata a a a la Tarom printre norii plini de gauri ai spaniolilor, ciuruiti mai ceva ca autostrazile noastre, ambele doua. Ai dreacu spanioli n-au stiut cum sa astupe si ei gropile de pe cer, s-a turbulentat aeronava de era sa umplu punga de hartie cu omleta. Bine ca n-am facut-o, pentru ca astfel am castigat o punga de hartie gratis in care sa-mi pun tacamurile de plastic din avion, si untul si gemul, pe care nu le-am mincat ca sa fac economie la destinatie. La hotel am cerut internet. Nu mai aveau, s-a scurs tot pina sa ajunga la etajul 7 asa ca mi-au dat cablu de LAN ca sa-mi inchida gura, unde mai pui ca nu mergea o priza. Bine ca au prosoape si halate misto, macar asa ma scot si eu cu ceva. Le iau si eu acasa cand ma intorc, fac cadouri la prieteni, la parinti. Maine la restaurant o sa sustrag si cateva tacamuri, asa, ca amintire. Am fost si in centrul orasului, fraierii astia au drumuri special amenajate pentru autobuze, ce prostie, adica sa nu stai in statie 45 de minute sa-l astepti, ci doar 6 ? Ce grosolanie. Dar cum e sa faci 15 minute, Vineri la ora 19:00 pe o distanta asemenataoare cu cea dintre Obor si Casa Poporului? Vis nu? E, la obsedati astia de ciolan afumat se poate . Asa ceva este inadmisibil, romanii o sa va cotropeasca! Si unde mai pui ca butoanele alea de le avem si noi in 282, alea rosii de scrie STOP pe ele, la astia chiar merg. Adica, daca nu apasa nimeni pe butonul de oprire sau daca niciun ametit nu face cu mina din statie, soferul baga goneta de la un capat la altul al traseului fara sa mai opreasca. Si da, spaniolii sunt obsedati de picioru porcului. Maine imi caut cablu de scos poze la Auchan, care aici se numeste Alcampo si reusesc sa uplodez si ceva ilustrativ.

P.S. -uri
Ola!
Engleza este un monstru urat care le mananca limbile spaniolilor !
Era sa ma bata un soldatel verde de plastic !
Jambonul pare a fi zeitatea suprema aici!

luni, 1 februarie 2010

Zebra de creta

Cand te plictisesti, desenezi o trecere de pietoni cu creta pe asfalt si astepti sa opreasca masinile !

(din arhiva)

Cornel, amsteru de mosor