sâmbătă, 23 ianuarie 2010
joi, 21 ianuarie 2010
Pe plajă la Casa Poporului
Acelaşi nebun care în urmă cu doar o zi se dădea în chiloţi cu sania în Piaţa Romană, aseară a mai făcut o tâmpenie. O sedinţă foto, lejer aşa “de vară”, chiar în parcarea din faţa Palatului Parlamentului. De data aceasta nu a mai fost vorba de niciun pariu la mijloc ci doar a vrut să plece şi omu în vacanţa la mare mai devreme. Destinaţia turistică, plaja de la Casa Poporului. Pentru şedinţa foto omu' Pastylle s-a echipat cu ochelari de scufundări, saltea pneumatică, vâslă, dar şi cu mănuşile şi căciula lu bunica. După ce s-a tăvălit prin zăpadă ca fotomodelel prin patul miliardarilor a cedat din cauza frigului. Mai fă şi tu o pauză.
Mai jos, poze fierbinţi cu tauru' comunal Pastylle.
Nimeni la plajă?Mai jos, poze fierbinţi cu tauru' comunal Pastylle.
miercuri, 20 ianuarie 2010
marți, 19 ianuarie 2010
vineri, 15 ianuarie 2010
Zâna măseluţă S.R.L
România, ţara unde săpunul este ţinut în dulap ca să miroasă hainele frumos. Aici, igiena personală ţine mai mult de lăcuirea unghiilor, atât la femei cât şi la bărbaţi decât de spălatul la subraţ. Iar periatul dinţilor este o practică rară. Carnea rămasă printre dinţi ţine de foame pe criza asta, suptul măselelor fiind sport naţional p-aici pe la noi. Şi dacă tot gem supermarketurile de produse de spălat dantura pe care nu le cumpără nimeni ne-am gândit că nu ar strica să producem şi noi câteva, româneşti, poate, poate se apucă românu' de spălat pe dinţi, că tare pute prin autobuze. Am deschis fabrica de pastă de dinţi “Zâna Măseluţă”, la periferia Bucureştiului, pe stînga după Ferentari, am angajat trei tehnicieni care au lucrat iniţial în industria parizerului, băgau lănţişoare de aur în salam, deci ştiu cum să bage pasta în tub, chiar şi în trei culori, şi am lansat o serie de produse nou nouţe pentru întreţinerea danturii de român. Totul a început de la sufixul “-dent”, element prim şi secund de compunere savantă ce are semnificaţia, dinte. Aşa s-a născut primul sortiment de pastă de dinţi cu gust de prune, PruDent. Un real succes, mai ales că prunele sînt folosite iniţial la făcut ţuică. Şi pentru că specialiştii noştrii se pricep şi la economie, au reuşit printr-un procedeu extrem de complicat să extragă esenţa usturătoare din accize şi au băgat-o în produsul AcciDent. Am continuat cu un produs miraculos, ContonDent, repară tot, pentru că dinţii românilor arată ca şi cum ar fi fost loviţi cu un obiect dur, de aici şi succesul produsului. Pentru cei care preferă ceva mai picant am produs ArDent, pastă de dinţi cu ardei iute. Dar nu are rost să prezentăm acum toate produsele firmei. În scurt timp o să le vedeţi în magazine şi o să vă cadă plombele la ce preţuri mici o să avem. Gama noastră mai cuprinde: AbunDent, DescenDent, ExceDent, CoresponDent, DiziDent, OcciDent, AscenDent şi, cel mai nou produs, o pastă de dinţi pentru persoanele care nu mai au decît zece dinţi în gură, DecaDent.
miercuri, 13 ianuarie 2010
marți, 12 ianuarie 2010
Leopardu rupe gardu
Moda face victime. Stă la pândă, atacă, zgârie, şi în unele cazuri extreme omoară opticul prin estetic. Dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, este suficient să aruncaţi un ochi în mijlocul străzii şi veţi observa cu stupoare că există acolo un animal care de ani de zile ne chinuie. Leopardul, nu a fost, nu este şi nu va fi la modă niciodată, nu mă refer aici la frumosul animal ci la modelul leopard în zeci şi mii de forme şi culori pe care le ia. Întodeauna se va găsi o domnisoară mai puţin educată estetic să tragă pe ea o pereche de cizme leopard cu care să rupă gura tîrgului. Doamnelor, singurul care are voie să poarte modelul leopard este animalul în sine, atît şi din cînd în cînd Tarzan, atunci cînd împrumută chiloţii cu modelul respectiv de la una dintre felinele gigant, jungla fiind fundalul perfect pentru aşa ceva. Dar în jungla urbană modelul leopard nu are ce căuta, este penibil, jalnic, aduce cu sine eticheta de ţăran, dar cum ţara pute de asemenea specimene nu-i de mirare că în magazine încă se vând curele, cizme, chiloţi, bluze şi paltoane, căciuli şi fulare, şosete şi cearceafuri, pantaloni şi tricouri, toate cu modelul leopard pe ele. Este şi vorba aceea celebră din popor: „Afară vopsit gardul şi înăuntru leopardul” conotaţia fiind mai mult ca sigur una subtilă la adresa ţăranilor care-şi doresc să epateze prin vile somptuoase cu garduri frumoase şi care au dulapul plin de leoparzi vestimentari. Îmi cer scuze dacă am jignit pe cineva, dar trebuia să zic acest lucru, leopardul trebuie să dispară din lumea modei, a făcut prea multe victime pînă în prezent. Sincer acum, v-a făcut cineva un compliment legat de un obiect de îmbrăcăminte cu model leopard? Nu cred, tocmai de aceea strîngeţi toate hainele de prin dulap care seamănă cu blana felinei respective, turnaţi benzină pe ele şi daţi-le foc în Piaţa Universităţii. Este valabil şi în cazul hainelor cu paiete şi ştrasuri.
luni, 11 ianuarie 2010
joi, 7 ianuarie 2010
Familia Salam de Porc emigrează !
Poza asta se numea iniţial "Salam de porc domnesc" nici acum nu-mi dau seama cine este domnesc, salamu sau porcu? Important este că am ajuns la ceva rezultate încercând să combin salamu cu nişte nume româneşti. Bun, să presupunem ca domnu Salam decide să se căsătorească şi cum dragostea nu are ochi şi nici urechi a pus mâna pe o domnişoara de toata frumuţetea pe care o cheamă Victoria. Au facut şi trei minori, două fete şi un băiat pe care i-au botezat Andra, Anca şi Alexandru, dar pe care toata lumea îl alinta Alecu. Pînă acum totul pare normal, doar ca au vrut într-o zi sa emigreze şi la vamă le-au cerut paşapoartele:
-Cum vă numiţi?
-Salam Demetru
-Dumneavoastră?
-Salam Victoria
-Tu?
-Salam Alecu
-Şi fetele?
-Salam Andra şi Salam Anca
-Mulţumim !
marți, 5 ianuarie 2010
Manelionu' la Români
Ce zi e azi? Cinci ianuarie? Aoleu, cât am dormit, aproape că am uitat să mă mai trezesc. Cred şi eu, după aşa petrecere. Ce mega revelion am tras cu băieţii, ca în fiecare an. Aşa suntem noi, mai petrecăreţi de fel. Şi ce mahmureală. Au capu' meu ! Simt că plezneşte, o fi de la vinu' ăla la bidon de cinci litri. Da nu contează, aşa se întâmplă când începi să bei înainte de Crăciun şi termini sticlele abia la anu. Ca de obicei am făcut revelionul la Marian acasă, băiatu are sufrageria spaţioasă, un sistem audio de-ţi mută inima din loc, şi un televizor dinăla belea, mare, cu plasmă, de se vede Copilu Minune pe el cât Aurelian Temişan. Noroc că Marian stă la ultimu etaj că am putut să ieşim pe bloc să facem şi noi un grătar ca tot românu. Ce mititei, ce muschiuleţi şi să vezi cum am stropit noi toate bunătăţile astea cu ţuică fiartă în ibric pe grătar, o nebunie. A venit şi 12 noaptea, şi pentru că Marian lucrează în Europa şi se ştie bine cu chinezii a făcut rost pe sub mână de nişte artificii bengoase de a murit toţi vecinii când le-a văzut. A ieşit un spectacol mai ceva ca la Disneyland. Se uita românii ca la “Dansez pentru Tine” când a câştigat Jean de la Craiova”. După ce am rupt gâtu la câteva sticle de şampanie le-am aruncat după bloc, că doar cioburile aduc noroc, nu-i aşa? Am intrat în casă să continuăm petrecerea. Am dat drumu la boxe la maxim, pe sistem, de ziceai că suntem la nuntă la Bercea Mondialu. Am pornit şi Plasma şi am stat numa pe Antena1, pe ProTV şi la Taraf. Să vezi show. Aşa spectacol n-am mai văzut de mult la televizor. Era toată lumea bună, Sorinel, Vijelie, Minune, Nicolae Guţă, Bursuc, Salam, Jean de la Craiova, State, Fracăra, Liviu Puştiu, Ionuţ Cercel. L-am văzut şi pe dementu' ăla de Doru Octavian Dumitru, bă ce ne-am mai râs, cel mai frumos program de revelion din toţi anii. Aolo, era să uit, pe TVR2, bă o tristeţe, n-aveai la ce să te uiţi... cum să dai muzică simfonică de Revelion? Cică era unu Jon Lord de a cântat la o formaţie de n-am auzit de ea, una Dip Părpăl. Am schimbat repede că pe Antenă era Adi Minune îmbrăcat ca oamenii peşterilor şi cânta o manea de-ţi venea să rupi cămaşa de pe tine... păi aşa da, nu sinfonică daia. Ehh, toate ca toate, ne-am îmbătat toţi pulă şi pe la 5 dimineaţa am început să plecăm cu sorcova în bloc. Cine nu ne deschidea îi scuipam pe uşă, îi puneam muci pe vizor şi îl injuram de măsa. Cel mai frumos revelion a fost ăsta! Să fie aşa tot anu, să cărăm banii cu roaba, să avem gagici frumoase, aur mult şi să se întoarcă toţi fraţii mei din Italia şi Spania că mi s-a făcut dor de ei ! Hai, La Mulţi Ani!
vineri, 1 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)