În urmă cu 25 de ani, Nea Vasile, acelaşi om simplu de la Năvodari, cînd era în floarea vârstei a mers la târgul de animale şi şi-a cumpărat un porc, mic, amărât, vai de el. Nea Vasile l-a băgat într-un sac, l-a urcat în căruţă şi l-a adus acasă. I-a pregătit cocina cu paie proaspete şi l-a botezat Panait. Planul era simplu, porcul trebuia să crească mare şi frumos ca de Crăciun să fie numai bun de sacrificat. Un an de zile l-a hrănit Nea Vasile pe Panait cu cele mai bune lături, iar porcul a crescut frumos şi sănătos. De Ignat, toate rudele s-au strâns la Nea Vasile pe bătătură să guste din şoriciul lui Panait. Deşi era foarte ataşat de porc, tânărul Vasile trebuia să mănânce şi el un cârnat de Sfintele sărbători, aşa că a pus mâna pe cuţit şi s-a dus în cocina porcului. Aici, inima lui s-a `nmuiat când l-a văzut pe Panait în genunchi în faţa lui cum îi cerea să nu-l omoare. Porcul plîngea şi îl implora pe stăpînul său să-l lase în viaţă. Nea Vasile, blajin din fire, dar cu foame mare şi familie numeroasă, a stat de vorbă cu Panait. Cum stau doi prieteni. I-a explicat că nu are cum să-l cruţe, ar strica masa de Crăciun a familiei. După o oră de discuţii şi cîteva pahare de ţuică fiartă cei doi au ajuns la un compormis. Nea Vasile i-a jurat porcului că nu-l va tăia, cu condiţia ca acesta sa-l lase să-l taie puţin pe spate de unde să ia şi el măcar un muşchiuleţ de poftă. Zis şi făcut, l-a anesteziat pe Panait, i-a făcut o incizie şi a scos din el un muşchi de toată frumuseţea, după care l-a cusut la loc cu sârmă. Porcul s-a înzdrăvenit la scurt timp, iar muschiul a început să-i crească la loc. Anul următor Nea Vasile s-a dus la Panait l-a descusut şi i-a luat şi celălalt muşchiuleţ. Cei doi erau deja prieteni, porcul mînca mai mult şi mai bine doar ca muschii săi să se refacă până la Crăciunul următor. Deja în al treilea an Nea Vasile a decis ca îl chinue prea tare pe Panait, aşa că i-a pus fermoar. Operaţia a fost un scucces, an de an Nea Vasile deschidea fermoarul îşi lua muşchiul de pe spatele porcului şi închidea fermoarul la loc. Timp de 21 de ani a făcut acelaşi ritual cu Panait, erau cei mai buni prieteni. Doar că, anul acesta...porcul, bătrîn şi bolnav, a căzut la pat de paie. A plîns Nea Vasile cît a plîns dar i-a ascultat ultima dorinţă a porcului, să fie asomat după normele UE. Pentru că prietenul la nevoie se cunoaşte, Nea Vasile i-a îndeplinit ultima dorinţă, şi în loc să-l mănînce, l-a îngropat în spatele casei, i-a făcut o piatră funerară şi a scris pe ea: Aici odihneşte Panait, prietenul meu, porcul cu fermoar, ce muşchii lui.
vineri, 18 decembrie 2009
Porcul cu fermoar (Povesti de la Navodari Ep. 2)
În urmă cu 25 de ani, Nea Vasile, acelaşi om simplu de la Năvodari, cînd era în floarea vârstei a mers la târgul de animale şi şi-a cumpărat un porc, mic, amărât, vai de el. Nea Vasile l-a băgat într-un sac, l-a urcat în căruţă şi l-a adus acasă. I-a pregătit cocina cu paie proaspete şi l-a botezat Panait. Planul era simplu, porcul trebuia să crească mare şi frumos ca de Crăciun să fie numai bun de sacrificat. Un an de zile l-a hrănit Nea Vasile pe Panait cu cele mai bune lături, iar porcul a crescut frumos şi sănătos. De Ignat, toate rudele s-au strâns la Nea Vasile pe bătătură să guste din şoriciul lui Panait. Deşi era foarte ataşat de porc, tânărul Vasile trebuia să mănânce şi el un cârnat de Sfintele sărbători, aşa că a pus mâna pe cuţit şi s-a dus în cocina porcului. Aici, inima lui s-a `nmuiat când l-a văzut pe Panait în genunchi în faţa lui cum îi cerea să nu-l omoare. Porcul plîngea şi îl implora pe stăpînul său să-l lase în viaţă. Nea Vasile, blajin din fire, dar cu foame mare şi familie numeroasă, a stat de vorbă cu Panait. Cum stau doi prieteni. I-a explicat că nu are cum să-l cruţe, ar strica masa de Crăciun a familiei. După o oră de discuţii şi cîteva pahare de ţuică fiartă cei doi au ajuns la un compormis. Nea Vasile i-a jurat porcului că nu-l va tăia, cu condiţia ca acesta sa-l lase să-l taie puţin pe spate de unde să ia şi el măcar un muşchiuleţ de poftă. Zis şi făcut, l-a anesteziat pe Panait, i-a făcut o incizie şi a scos din el un muşchi de toată frumuseţea, după care l-a cusut la loc cu sârmă. Porcul s-a înzdrăvenit la scurt timp, iar muschiul a început să-i crească la loc. Anul următor Nea Vasile s-a dus la Panait l-a descusut şi i-a luat şi celălalt muşchiuleţ. Cei doi erau deja prieteni, porcul mînca mai mult şi mai bine doar ca muschii săi să se refacă până la Crăciunul următor. Deja în al treilea an Nea Vasile a decis ca îl chinue prea tare pe Panait, aşa că i-a pus fermoar. Operaţia a fost un scucces, an de an Nea Vasile deschidea fermoarul îşi lua muşchiul de pe spatele porcului şi închidea fermoarul la loc. Timp de 21 de ani a făcut acelaşi ritual cu Panait, erau cei mai buni prieteni. Doar că, anul acesta...porcul, bătrîn şi bolnav, a căzut la pat de paie. A plîns Nea Vasile cît a plîns dar i-a ascultat ultima dorinţă a porcului, să fie asomat după normele UE. Pentru că prietenul la nevoie se cunoaşte, Nea Vasile i-a îndeplinit ultima dorinţă, şi în loc să-l mănînce, l-a îngropat în spatele casei, i-a făcut o piatră funerară şi a scris pe ea: Aici odihneşte Panait, prietenul meu, porcul cu fermoar, ce muşchii lui.
joi, 17 decembrie 2009
Cositul la copcă (Poveşti de la Năvodari - Episodul 1)
A început de ieri să cadă,/ Cîte-un fulg, acum a stat... A nins şi la Năvodari, zăpada s-a aşternut peste tot, iar gradele din termometru au scăzut brusc sub zero. Nea Vasile, om din popor, cu casă pe pămînt, a plecat în căutarea unor lemne de foc, în pădure. Pe drum s-a tot gîndit ce mănâncă el azi...maţele urlau de foame, iar viscolul de afară se simţea şi în stomacul său. Ca să se încălzească mai trăgea cîte o duşcă de ţuică din sticluţa pe care o ţinea în buzunarul de la piept. Cu ochii roşii, întredeschişi ajunge la marginea pădurii, lîngă un lac. Luciul apei, lovit de viscolul năprasnic de afară, a îngheţat aproape instantaneu. Nea Vasile deschide ochii mari cît cepele, nu-i venea să creadă ce vede. Lacul îngheţat şi raţele, şi gâştele sălbatice prinse cu labele în stratul gros de apă solidă. Ptiu drace, aşa ceva nu s-a mai văzut, a fost viscol mare la Năvodari aseară, dacă a prins raţili cu labele în gheaţă. S-a apropiat de una dintre ele, a apucat-o bine de gât şi a început să tragă de ea, o smucea de parcă era din cauciuc, poate, poate mănâncă şi el o tocăniţă azi. Lupta cu raţa semicriogenată a fost istovitoare, Nea Vasile a căzut în fund pe gheaţă între cele 50 de animale captive şi-a aprins o ţigară şi gîndea o soluţie optimă pentru a scoate raţele din cleştele rece al apei. Se ridică brusc şi o ia la fugă spre casă. Se întoarce pe marginea lacului după o oră, scoate de la subraţ un sac mare de rafie şi o coasă. Ce atâta chin cu trage raţa, smulge raţa? Cum a văzut el la domnu Boc, a dat în gură coasei pînă a ascuţit-o bine şi le-a cosit pe toate, ca la cîmp. Trăgea din ţigară, trăgea la coasă, băga raţa în sac. Adio supermarket, şi-a tras Nea Vasile provizii pentru toată iarna...şi totul pentru că n-avea cu ce să se încălzească. E bun şi geru ăsta la ceva!
Asta e pt Aforic, ştie el !
miercuri, 16 decembrie 2009
"Şpaga intelectuală"

duminică, 13 decembrie 2009
La Tecuci e plin de extratereştri !

luni, 7 decembrie 2009
O zi din viata unui votant devotat !
Total: 1800 RON, ăsta da maxim!
vineri, 4 decembrie 2009
M-card Project
miercuri, 2 decembrie 2009
La mulţi ani România !

Povestea unui om care a muncit pe 1 Decembrie
"Pentru că sunt un umil locuitor al sectorului doi, care evident lucrează în cealaltă parte a Bucureştiului pentru nişte bani de rahat, am intrat în panică odată cu Ziua naţională a ţării. La televizor, la radio pe stradă, peste tot se vorbea de impresionanta paradă militară de la Arcu' de Triumf care avea să paralizeze traficul din Capitală. Pentru a evita o încroţopenire cu dacia mea, moşternire de la tata în aglomeraţie am decis că un drum cu autobuzul n-ar strica. Zis şi făcut. În autobuz, prăpăd, plin ochi, toată lumea cred că se îndrepta spre paradă, nu de alta dar erau veseli nevoie mare, unii chiar îmi fluturau tricolorul în faţă. Ocazie cu care am realizat că eram, probabil singurul prost din autobuz care se ducea la muncă, restu' păreau a face un fel de pelerinaj între locaţiile de petrecere, voie bună şi mîncare moca din capitală. După mai puţin de o staţie m-a lovit direct în sistemul olfactiv un miros înţepător de gaz, ceva foarte asemănător cu metanul, dar care se combina fructuos cu un iz ascuţit de alcool, boască. Ceilalţi călători păreau a nu simţi miresmele, erau mult prea euforici, ca doar odată'n an e ziua ţării, ce mama dracu. Ce pute? Cine pute? A ce pute? Draci, n-am ajuns la un răspuns concret. După încă două trei staţii mirosul s-a intensificat, proeminent era cel de gaz, puţea de-ţi venea să-ţi verşi maţele. Într-un final, în zona Arcului de Triumf a coborît puhoiu, s-a prăvălit din autobuz toat\ mul]imea, mirosul a rămas. În otobuz mai eram doar eu şi cu şoferul, doi oameni ai muncii. Pe unul dintre scaune găsesc un ziar şi citesc o ştire parcă adresată poporului: În sectorul doi, cu ocazia zilei de 1 Decembrie se vor distribui gratuit 13.000 de porţii de fasole şi 725 de litri de ţuică. Mister rezolvat, gaz metan pe dracu, băşini de patriot. La mulţi ani România!"
P.S. La ştiri am aflat că: "Pe sub arcul de triumf au trecut scafandrii !"
duminică, 29 noiembrie 2009
Don Perinion la PET aveţi?
-Bă Titele, nu te duci tu să iei de la butic de la chioara aia, una mică? Ceva să ne dregem şi noi sufletele astea obosite?
-Mă duc bre, cum să nu mă duc, da ce să iau?
-Păi, un vin ceva, ca dacă te-am prins cu bere, te bag în pizda mătii, una, două.
-Da, chiar aşa, ar merge un vin.
Zice Mitică, ştergându-se pe frunte de sudoare.
-Păi hai scoate banu Mitică, ce te holbezi aşa la mine, crezi că e pe moca la butic? -Lasă mă pulică, dau eu azi, şi daţi voi maine dublu.
Răspunde maistru'
-Gata nea Dumitre, hai că am plecat.
- Titele !
Strigă Mitică după mine.
-Aaa? Ce mai vrei mă?
-Să mi-l vezi în ciorbă băi schiopule !
Mereu uit de gluma asta, e preferata lui.
Intru în magazin, arunc un ochi pe raft şi iau sticlele la rînd, ieri am băut Babanu, alaltăieri nişte busuioacă, trebuie să mai schimbăm meniu că ni se apleacă. Şi cum gândeam eu aşa la zilele trecute, dau cu ochii, pe ultimu raft, de o sticlă nouă, daia la doi litri de plastic, PET cum îi zice ăştia la televizor. Scria pe ea Don Perinion. Am belit ochii şi am întreba-o pe chioară:

-Şampanie, ce pula calului să fie !
-Ştiu ce e bre, am auzit şi io de Don Perinion, da de cînd vinde ăştia la Pet?
-Păi cică, criza asta i-a troznit în moalili capului, nu se mai vine la bogătani ca pe vremuri, acum o găseşti pe toate drumurile la bidon dăsta de plastic! Are şi la 5 litri. Hai zi ce-ţi dau? Iar ai venit să iei pă datorie?

-50 Ron
-Aooolo! Păi nu ziceai bre că nu e pentru bogătani !
-Marş d-aici dacă nu cumperi !
-Hai da-mi Lacrima lu Ovidiu ca m-am întristat.
Rumeinian miuzic televijian !

Mtv...Nu m-am mai uitat de mult la postul ăsta care promitea să devină o mizerie chiar şi înainte să fi fost cumpărat de MediaPro, dar, în memoria zilelor de altă dată am hotărât să îi mai dau o şansă. Proastă alegere... dacă acum câţiva ani era postul ăla cu muzica super de căcat acum e tot postul ăla cu muzica super de căcat, dar care are totuşi în plus nişte emisiuni "grozave" -nu îmi aduc aminte cum se numesc toate dar majoritatea sunt cu întâlniri..un fel de noră pentru mama sau cum îi spune în variantă românească...(s-a schimbat stilul muzical abordat ce-i drept- se pune accent pe fund, ţâţe, bani, transpiraţie, pizde în duş, pizde la plajă, pizde în club, pizde în încăpere, pizde în spaţiu, pizde în pizde şi homosexuali care nu se mai obosesc să cânte ci doar scot nişte sunete ca nişte retardaţi mintal muţi sau se prefac că sunt digei-vezi Bob Taylor a.k.a. Fizz a.k.a. iniţiatorul celei mai noi campanii anti-fiţe a.k.a. fostul patron al unei terase numită "La Fitze" a.k.a. "dacă nu Fizz atunci cine?" a.k.a. băiatul ăla cu maşini scumpe, haine de blană, complexe legate de mărimea instrumentului rezolvate printr-o operaţie care a fost adusă la cunostinţă întregii ţări, actor în filme deocheate pe jumăte şi ce o mai fii el...).
Tocmai ce am văzut una dintre emisiunile grozave de care menţionam mai sus- "Date my mom"! Sunt foarte confuz în legătură cu cât de adevărate sunt poveştile ălora de participă, dar dacă sunt pe bune înseamnă că sunt chiar atât de proşti pe cât se spune (presupun că toţi avem în cap că americanii sunt nişte retardaţi).
Tânărul se duce la alea acasă unde găseşte nişte mame care în timpul liber sunt prostituate de la colţul străzii iar în timpul ocupat sunt "actriţe". Dacă maică-mea arăta aşa mă spânzuram- nu cred că e tocmai plăcut să îţi vezi prietenii cum bălesc când o văd pe măta. Trecem peste asta. Sunt vorbitoare de "slang", ştiu să facă opturi la perete şi să-şi promoveze produsul. O ard "hot" într-un mod cu adevărat democratic şi lipsit de prejudecăţi. Când vorbeşte de fii-sa nu uită să menţioneze de abilităţile în dormitor, completate de nişte forme apetisante. Îl soarbe pe tânărul peţitor din priviri, unele dintre ele lăsând impresia că ar fi vrut să fi fost inversate rolurile între ele şi progenituri. Unele dintre ele chiar au şanse mari să fie alese în locul "prospăturilor" care arată ca pula- femei d-alea spălacite, blond-roşcate, plinuţe şi cu mutaţii genetice. Nişte oameni atât de falşi încât îţi doreşti să schimbi canalul şi să dai de un Ernest de acas' cu toţi ţiganii lui(dar...curiozitatea)...
Cum pula mea să îi dai mamei tale să se îmbrace cu o jachetă roz fluorescent ? Eu dacă mă duc la una acasă şi maică-sa e îmbrăcată aşa nu ştiu dacă să o iau la fugă sau să întreb cât e muia ...Şi cum ar fi să ieşi în oraş cu o femeie pe la 40 de ani îmbrăcată "de stradă" ?
În fine... după ce le verfică pe toate perversele astea bătrane de se dau tinere, de acum fericitul tânăr îşi poate alege viitoarea prietenă... de obicei cea mai nasoală dintre toate. Ce mă amuză foarte tare e că astea 3 "tipe" vin cu o maşină, iar cea aleasă de băiat la faţa locului stă tot timpul la mijloc... normal că nu e regizat nimic- doar că aşa se nimereşte. Perdantele au ocazia să se răzbune printr-o replică de final, de căcat, iar apoi sunt libere să sărbătorească înfrângerea în oraş , toată noaptea, la un club probabil, unde se vor îmbăta şi vor viola un bărbat în baie... amândouă.. în acelaşi timp...
Ce să zic...vis!!! America chiar pare a fi tărâmul tuturor posibilităţilor...şi în câţiva ani, dacă o ţinem tot aşa cu emisiunile Tv şi România... se face atâta tam-tam pe seama Otv-izării dar de mizeria asta de canal nu se ia nimeni..şi asta e doar o emisiune..
Cum poti sa mori de foame la Mall
luni, 23 noiembrie 2009
Prostu şi Chioru au confuzat Mosoru !
P.S. Chestii de ştiut !
"Joanna" stood for Johannesburg, South Africa and was a song about apartheid in that country, and was subsequently banned by it.
Lyrics include:
"Well Joanna she runs a country, she runs in Durban and the Transvaal.
She makes a few of her people happy, she don't care about the rest at all.
She got a system they call apartheid, it keeps a brother in subjection.
But maybe pressure will make Joanna see, how everybody could live as one."
duminică, 22 noiembrie 2009
Ninel Constantin Potârcă trebuia să de conducă !

Si am votat, că, în afară de noi, nu şi-a dat seama nimeni de potenţialul acestui candidat e păcat! Ne-am fi dorit mult să auzim rezultate favorabile lui:
-Doamnelor şi domnilor...noul preşedinte al României este Constantin Ninel Potârcă! Candidatul Partidei Romilor, Constantin Ninel Potârcă a cîştigat alegerile încă din primul tur, la o distanţă uriaşă faţă de ceilalţi înscrişi în cursa electorală.
70% dintre alegători au pus ştampila de vot în dreptul său.
-Preşedintele Potârcă va depune jurământul la Palatul Cotroceni în cursul săptămânii viitoare.

Vroiam să-l votăm şi pe Remus Cernea, da ăsta nu e om serios, are părul lung şi creţ, roaker, da partidu lui nu l-a vrut tuns. Aşa că nici noi nu l-am mai vrut, nu din cauza părului ci pentru că n-a avut niciun loc de muncă pînă acum, nici carte de muncă nu are. Bă băiatule, ai 35 de ani, pune mîna şi munceşte. Auzi la el, vrea ca primul lui loc de muncă sa fie la Cotroceni, Preşedintele României. Cum să se angajeze direct preşedinte? Dădea prea bine pe CV-ul lui de pletos, lasă, mai bine că nu l-am votat. Să nu se laude la strănepoţii lui că primu job de rahat pe care l-a avut a fost ăla de Şef de Stat într-o ţara care nu mai exista de mult, una România parcă îi zicea.
P.S. Dintre Geoana şi Băsescu...o să iasă Iliescu !
Decât o Revistă ne-a băgat în seamă

vineri, 20 noiembrie 2009
Ursu mort de labă goală !



Foto:Bobina
joi, 19 noiembrie 2009
Deliciul Camionagiilor
Via [Alinutza] live prin link dă Mese în ger.
luni, 16 noiembrie 2009
Farm Ville (joc pentru retardati)
Dacă nu ştiţi ce pula mea e ăla FarmVille sunteţi retardaţi, ca şi mine, cum căcat să nu ştiţi bă care este cel mai popular joc din lume la ora actuală? 64 de milioane de idioţi se joacă porcaria asta zilnic, milioane băăă, milioane. Daa, sigur, o nebunie de joc, cea mai tare acţiune ever, se pişă pe God of War, acţiunea este atât de tare încât trebuie să stai cu calmantele lîngă tine, iar povestea te prinde mai ceva ca căcarea în lift după un pumn de laxative. Ce trebie să faci? Să creşti capre şi să mulgi vaci cu mausu, trebuie să plantezi seminţe de căcat, pătlagina, mugur de cuc şi pizda ţigăncii şi să culegi roadele când se coc. Trebuie să munceşti ca sclavu pe plantaţia de pixeli ca să-ţi crească porumbu în fundu curţii şi cu banii de pe prumb să cumperi o labă de tractor să dea bine în ogradă, sau sute de tractoare şi utilaje destinate muncii câmpului, să le întinzi de la comuna Comana pînă la comuna Stâlpu, de Giurgiu. Partea interesantă este că porcăria asta de joc face parte din altă porcarie mai mare, Facebook, un fel de reţea socială de agăţat curve proaste, o variantă elevata a lu Hi5 cică, da tot acelaşi căcat e, doar că aici poţi sa pui capra cum vrei tu în Farm(cacat)Ville. Pe scurt, trebuie să-ţi faci o fermă. Ba da esti prost? dacă vrei fermă mergi mă la ţară şi creşte vaci şi porci şi răneşte bălegaru de la cai, şi fute o oaie în cur să simţi cum te contopeşti cu natura. Auzi la ei, FarmVille, bă voi sunteţi sănătoşi la cap? Declar oficial de la pupitrul mosorului, FarmVille, cel mai prost joc al tuturor timpurilor.Dixit!
marți, 10 noiembrie 2009
joi, 5 noiembrie 2009
O, brad jegos !
Urmează poze în bradu gol !
miercuri, 28 octombrie 2009
Sunetul din Trebuci
Ce? Nişte boxe în formă de cur ? Asta da invenţie care să facă fericit orice bărbat. Parcă şi văd: O seară de toamnă ploioasă, doar voi doi, tu pe canapea semi-adormit şi curul audio pe birou care se pârţâie în surdină "winds of change". N-ai cum să rezişti tentaţiei, sexul anal a fost întodeuna una dintre marile tale fantezii, dar n-ai apucat pînă acum pentru că toate prietenele tale ţi-au spus că o ai prea mare şi le crapa rozeta de spaimă. Acum nu te mai poate opri nimeni! Boxele nu vor spune NU niciodată, şi nimeni nu trebuie să ştie ce este între voi, va fi micul vostru secret! Iar atunci când se vor strica, poţi să spui din suflet: Băgami-aş pula în ele de boxe, dar nu le vei arunca la gunoi, prietenii nu ştiu de ce! Pe de altă parte, boxele astea, dacă ar avea şi ele puţin păr pe buci ar face mai mult decăt fericit orice poponar. Chiar sunt curios cum se aude la boxele anale piesa asta .
Detalii tehnice: Slap once - porneşti curu, freci în dreapta creşte volumul, freci în stânga scade volumul, Ta dam!
Aştept propuneri de melodii care s-ar potrivi cu boxele astea !
marți, 27 octombrie 2009
Vitamine cu copite

luni, 26 octombrie 2009
GPS-ul, aparatul ideal în bucătărie
Da, am GPS şi îl folosesc rar, dar şi când îl folosesc îmi vine să-l sparg. De ce? pentru că această minunată invenţie a tehnicii moderne nu este cu nimic mai bună decât un ciocan de bătut şniţele. Probabil că ciocanul de şniţele ţi-ar putea indica adresa corectă mult mai bine decât un GPS dacă este ridicat ameninţător asupra unui trecător. Să revenim, trebuia să ajung pe strada Triumfului din Bucureşti. Fără o idee exactă am decis să merg pe mîna GPS-ului. Zis şi făcut.
Adresă nouă: Bucureşti
Strada: Triumfului
Numărul: 15
De precizat că zona este pe undeva Jiului cu Bucureştii noi, la maxim 5 minute de locaţia mea de plecare.
Pornire Piaţa Presei. Marcel, vocea din GPS zice:
-Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a doua!
-Bă eşti nebun? Lasă ca o iau pe Expoziţiei că aşa ajung în Bucureştii Noi, deşteptule.
-Reconfigurare traseu !
GPS-ul vroia să fac stînga, spre 1 Mai, eu am făcut dreapta şi am iesit în Griviţei
- La prima intersecţie viraţi la stînga
Poate am gresit eu şi Marcel are dreptate, hai Marcele că merg pe unde zici tu.
Ajung aproape de Gara de nord
- În 300 de metri viraţi la stînga
Strada la stînga blocată, în reabilitare, merg mai departe.
-În 50 de metri viraţi la stînga, apoi la stînga
-Nu întelegi mă Marcele că e blocată, idiotule
Ies într-un final la Victoriei
-Mergeţi înainte 1,3 kilometri
-Unde mă? Pîna la Obor?
Trec de pasajul de la Victoria ajung la Perla
-În 500 de metri încadraţi-vă pe bada a doua
Ajung la Spitalul de Urgenţă.
-Mergeţi înainte 1,5 km
-Bă eşti drogat?
Fac stînga pe Floreasca, trag pe dreapta, resetez GPS-ul.
-Mergeţi înainte 200 de metri şi întoarceţi unde aveţi posibilitatea.
-Nu mai întorc nici de-al dracu, mă duc singur în Bucureştii Noi, şi de acolo văd eu.
Ajung la Televiziune
-Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a 4-a.
-N-ai să vezi, mă duc la Arcu de Trimf, boule!
-Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a 5-a.
-Muie, mă duc la Piaţa presei Marceleeee şi n-ai cum să mă opreşti.
-Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a 3-a.
-Ţeapă, mă duc pe Poligrafiei
Într-un final ajung pe Jiului colţ cu Bucureştii Noi.
-Viraţi la stînga.
-Adică dreapta nu?
Mai merg câteva sute de metri, întorc maşina, opresc pe dreapta resetez din nou GPS-ul, reintoduc adresa.
De data asta iau aparatu în mînă şi navighez cu deştu pă ecran pe linia verde pînă la strada Triumfului, eram chiar lînga ea !
Deci, în concluzie, GPS-ul este perfect pentru bătut şniţelele, este propteaua ideala pentru tocul geamului, cărămida de echilibrat şifonierul, ornamentul Hi-tech de pe televizor, dar în niciun caz nu este o hartă interactiva care te duce la destinaţie.
duminică, 25 octombrie 2009
Personaje ametite
marți, 20 octombrie 2009
Joc de glezne virtuale
Ca sa te convingi, ai 3 levele DEMO pe site-ul oficial Machinarium.
luni, 19 octombrie 2009
Miros de azil !
miercuri, 14 octombrie 2009
Plictisitor, adjectiv
Rezumat !
PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitor, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor.
ANÓST, -Ă, anoști, -ste, adj. Plicticos, searbăd, fad, monoton, uniform. [Acc. și: ánost] – Din ngr. ánostos.
SEÁRBĂD, -Ă, serbezi, -de, adj. 1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios. 2. Fig. Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic). 3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Et. nec.
MONOTÓN, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone.
INSIPÍD, -Ă, insipizi, -de, adj. (Despre corpuri chimice, substanțe etc.) Fără gust; (despre alimente) fad, searbăd. ♦ Fig. Fără spirit, fără haz, anost. – Din fr. insipide.
NESĂRÁT, -Ă, nesărați, -te, adj. 1. Care nu conține (în cantitate suficientă) sare. 2. Fig. (Despre oameni sau despre manifestări ale lor; spec. despre vorbe, glume) Fără spirit, fără haz, fără farmec, anost, fad, searbăd; p. ext. (despre manifestările oamenilor) fără conținut, fără sens, prostesc. – Ne- + sărat.
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puțin sărat, leșios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leșios. – Salcie1 + suf. -iu.
FAD, -Ă, fazi, -de, adj. 1. (Despre mâncăruri) Fără gust; searbăd, insipid. 2. Fig. Lipsit de expresie, plat, searbăd, insipid, anost. Stil fad. – Din fr. fade.
luni, 12 octombrie 2009
Ce mai e prin Trebuci !
duminică, 11 octombrie 2009
Internet de la TrasNET
C: - Ce net ai?
B: - TrasNet, merge cu viteza luminii !
marți, 29 septembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
Din Autobuz !
Prima zi: O femeie din etnia lor, venită probabil de la complexul comercial Europa, scotea pe rând din geanta-i lucioasă perechi de chiloţi cu margini dantelate, de dimensiuni colosale, pe care le privea în soare, ca apoi să le aşeze pe genunchi într-o grămadă ordonată. După vre-o 30 de perechi albe şi negre a terminat. Cel puţin aşa credeam eu, când...a început să scoată tricouri, bluze, draci, laci, tot ce avea în geanta aia. Ziceai că-şi deschidea tarabă acolo în autobuz, mai avea să atârne câteva umeraşe de bare şi să strige 3 la zece mii. Se urca lîngă mine una d-aia, model hi5, mică de înălţime îmbracată în blugi (de la Blue jeans vine asta nu?) şi bluză de treling. Nu se aşează bine că scoate din ghiozdan un aparat foto şi începe să se uite la poze. Nu m-am putut abţine şi m-am uitat la 2 poze. După cum am zis, prinţesă de hi5, o poză cu ea călare pe o bancă în parc, într-o poziţie lascivă (în imaginaţia ei) şi următoarea, pe malul unui lac, cu prietenele ei cu care se adună pentru că se aseamănă. Bagă aparatu, scoate telefonul, un Nokia 1100. Când l-am văzut m-am gândit să-i sugerez să-l vîndă cu câteva mii de euro, dacă e modelul care trebuie îşi cumpără şi ea nişte lanţuri de aur, brăţări, inele, cercele, lucruri pe care fete ca ea le apreciază.
Ziua doi: Mi-am luat bilet ! M-am aşezat în spate lîngă o doamnă grasă. În partea dreaptă o femeie de etnie scoate din sacoşă o chiflă mare peste care tronau 3 feli de parizer ieftin. A început să bage în ea ca sparta şi mirosul se propaga în tot autobuzul. N-am mai suportat duhoarea, m-am dus în faţă. După mai multe staţii, se urca pe uşa de lîngă mine două familii de ţigani cu neveste tatuate, soţi tăiaţi pe antebraţe, copii murdari [i gălăgioşi. Femeile au început sa vorbească într-o limbă pe care nu o cunoşteam, moment în care o doamnă de vîrsta a 3-a a simţit nevoia să le atragă atenţia că sunt prea gălăgioşi. De aici a început o ceartă de o staţie, exact în creieri mei. Când s-au deschis uşile ţiganii şi-au băgat, verbal, pula în ochelarii babei şi au coborat. De menţionat că puţeau ăştia mai rău ca parizeru lu aia din spate. Uşile se deschid şi urcă un câine fără stăpân şi se aşează în cur. Cu câteva secunde înainte să se oprească autobuzul, câinele se ridică în picioare, se deschid uşile şi coboară. Incredibil, şi câinii sunt leneşi în ţara asta!
marți, 22 septembrie 2009
Mirela, mai ieftina ca o cola
duminică, 20 septembrie 2009
Oamenii obişnuiţi
marți, 15 septembrie 2009
Creieri băsiţi, prăjiţi, mînjiţi !
luni, 14 septembrie 2009
Lift mi ap !
-Apăsaţi pe butoanele alea astăzi?
- Mă scuzaţi, imediat !
-Dumneavoastră la ce etaj mergeţi? Îl intreb eu pe ăla chelios şi mic! Ăsta nimic, o fi surd, îmi zic în minte, şi-mi dau ochii peste cap. Scot telefonul să văd cât e ceasul, tuşesc uşor şi liftul pleacă. Nici nu ne-a zguduit bine de plecare că ăsta micu şi cheliosu, după ce că nu era loc, începe să se cotrobăie prin buzunare şi scoate o legitimaţie de RATB şi zice:

-Biletele sau abonamentele la control !
-Poftim, zice ăla de urca la 3 în timp ce-i întidea abonamentul cheliosului. Am facut nişte ochi mari şi vineţi ca ceapa de apă şi nu înţelegeam nimic. Ăla de urca la doi scoate şi el din buzunar hârtia aia de o tot frecase pe la butoane şi zice:
-Ia vedeţi e bun ăsta?
-Da foarte bun, mulţumesc!
Se deschid uşile, etajul 2, coboară ăla cu bilet
-Ce bilete mă, ce abonamente? sunteţi nebuni toţi? Cum pula mea bilete ca să meg cu liftu?
-Biletul sau abonamentul pentru călătoria cu liftul! Începâand de ieri toate lifturile din capitală au intrat în subordinea RATB, iar călătorii sunt obligaţi să-şi cumpere bilet sau abonament pentru a putea folosi ascensorul. Biletele se pot cumpăra de la orice chioşc de bilete RATB.
Etajul 3, coboară şi ăla cu abonament
-Şi dacă nu-mi iau bilet ce-mi faceţi ?
-Amendă 50 Ron şi interzicerea utilizării oricărui ascensor de pe raza Bucureştiului pe o perioadă de două săptămâni. Eu vă sfătuiesc să vă cumpăraţi bilet, altfel mergem la sectie. Plus că nu aveţi cum să păcăliţi vigilenţa controlorilor de lift, avem camere video instalate în toate ascensoarele din oraş.
-Şi cum au ajuns lifturile în subordinea RATB?
-Păi nu sunt mijloace de transport în comun?
Se deschid uşile la etajul 6 şi fug pe scari pînă la parter ! Ies în faţa blocului, pun mîna pe telefon şi îl sun pe ăla la care trebuia să merg:
-Băga-mi-aş pula în blocu tău bă că era să-mi iau amendă în lift!
-Ţi-am zis să urci pe scări !