vineri, 18 decembrie 2009
Porcul cu fermoar (Povesti de la Navodari Ep. 2)
În urmă cu 25 de ani, Nea Vasile, acelaşi om simplu de la Năvodari, cînd era în floarea vârstei a mers la târgul de animale şi şi-a cumpărat un porc, mic, amărât, vai de el. Nea Vasile l-a băgat într-un sac, l-a urcat în căruţă şi l-a adus acasă. I-a pregătit cocina cu paie proaspete şi l-a botezat Panait. Planul era simplu, porcul trebuia să crească mare şi frumos ca de Crăciun să fie numai bun de sacrificat. Un an de zile l-a hrănit Nea Vasile pe Panait cu cele mai bune lături, iar porcul a crescut frumos şi sănătos. De Ignat, toate rudele s-au strâns la Nea Vasile pe bătătură să guste din şoriciul lui Panait. Deşi era foarte ataşat de porc, tânărul Vasile trebuia să mănânce şi el un cârnat de Sfintele sărbători, aşa că a pus mâna pe cuţit şi s-a dus în cocina porcului. Aici, inima lui s-a `nmuiat când l-a văzut pe Panait în genunchi în faţa lui cum îi cerea să nu-l omoare. Porcul plîngea şi îl implora pe stăpînul său să-l lase în viaţă. Nea Vasile, blajin din fire, dar cu foame mare şi familie numeroasă, a stat de vorbă cu Panait. Cum stau doi prieteni. I-a explicat că nu are cum să-l cruţe, ar strica masa de Crăciun a familiei. După o oră de discuţii şi cîteva pahare de ţuică fiartă cei doi au ajuns la un compormis. Nea Vasile i-a jurat porcului că nu-l va tăia, cu condiţia ca acesta sa-l lase să-l taie puţin pe spate de unde să ia şi el măcar un muşchiuleţ de poftă. Zis şi făcut, l-a anesteziat pe Panait, i-a făcut o incizie şi a scos din el un muşchi de toată frumuseţea, după care l-a cusut la loc cu sârmă. Porcul s-a înzdrăvenit la scurt timp, iar muschiul a început să-i crească la loc. Anul următor Nea Vasile s-a dus la Panait l-a descusut şi i-a luat şi celălalt muşchiuleţ. Cei doi erau deja prieteni, porcul mînca mai mult şi mai bine doar ca muschii săi să se refacă până la Crăciunul următor. Deja în al treilea an Nea Vasile a decis ca îl chinue prea tare pe Panait, aşa că i-a pus fermoar. Operaţia a fost un scucces, an de an Nea Vasile deschidea fermoarul îşi lua muşchiul de pe spatele porcului şi închidea fermoarul la loc. Timp de 21 de ani a făcut acelaşi ritual cu Panait, erau cei mai buni prieteni. Doar că, anul acesta...porcul, bătrîn şi bolnav, a căzut la pat de paie. A plîns Nea Vasile cît a plîns dar i-a ascultat ultima dorinţă a porcului, să fie asomat după normele UE. Pentru că prietenul la nevoie se cunoaşte, Nea Vasile i-a îndeplinit ultima dorinţă, şi în loc să-l mănînce, l-a îngropat în spatele casei, i-a făcut o piatră funerară şi a scris pe ea: Aici odihneşte Panait, prietenul meu, porcul cu fermoar, ce muşchii lui.
joi, 17 decembrie 2009
Cositul la copcă (Poveşti de la Năvodari - Episodul 1)
A început de ieri să cadă,/ Cîte-un fulg, acum a stat... A nins şi la Năvodari, zăpada s-a aşternut peste tot, iar gradele din termometru au scăzut brusc sub zero. Nea Vasile, om din popor, cu casă pe pămînt, a plecat în căutarea unor lemne de foc, în pădure. Pe drum s-a tot gîndit ce mănâncă el azi...maţele urlau de foame, iar viscolul de afară se simţea şi în stomacul său. Ca să se încălzească mai trăgea cîte o duşcă de ţuică din sticluţa pe care o ţinea în buzunarul de la piept. Cu ochii roşii, întredeschişi ajunge la marginea pădurii, lîngă un lac. Luciul apei, lovit de viscolul năprasnic de afară, a îngheţat aproape instantaneu. Nea Vasile deschide ochii mari cît cepele, nu-i venea să creadă ce vede. Lacul îngheţat şi raţele, şi gâştele sălbatice prinse cu labele în stratul gros de apă solidă. Ptiu drace, aşa ceva nu s-a mai văzut, a fost viscol mare la Năvodari aseară, dacă a prins raţili cu labele în gheaţă. S-a apropiat de una dintre ele, a apucat-o bine de gât şi a început să tragă de ea, o smucea de parcă era din cauciuc, poate, poate mănâncă şi el o tocăniţă azi. Lupta cu raţa semicriogenată a fost istovitoare, Nea Vasile a căzut în fund pe gheaţă între cele 50 de animale captive şi-a aprins o ţigară şi gîndea o soluţie optimă pentru a scoate raţele din cleştele rece al apei. Se ridică brusc şi o ia la fugă spre casă. Se întoarce pe marginea lacului după o oră, scoate de la subraţ un sac mare de rafie şi o coasă. Ce atâta chin cu trage raţa, smulge raţa? Cum a văzut el la domnu Boc, a dat în gură coasei pînă a ascuţit-o bine şi le-a cosit pe toate, ca la cîmp. Trăgea din ţigară, trăgea la coasă, băga raţa în sac. Adio supermarket, şi-a tras Nea Vasile provizii pentru toată iarna...şi totul pentru că n-avea cu ce să se încălzească. E bun şi geru ăsta la ceva!
Asta e pt Aforic, ştie el !
miercuri, 16 decembrie 2009
"Şpaga intelectuală"
duminică, 13 decembrie 2009
La Tecuci e plin de extratereştri !
luni, 7 decembrie 2009
O zi din viata unui votant devotat !
Total: 1800 RON, ăsta da maxim!
vineri, 4 decembrie 2009
M-card Project
miercuri, 2 decembrie 2009
La mulţi ani România !
Povestea unui om care a muncit pe 1 Decembrie
"Pentru că sunt un umil locuitor al sectorului doi, care evident lucrează în cealaltă parte a Bucureştiului pentru nişte bani de rahat, am intrat în panică odată cu Ziua naţională a ţării. La televizor, la radio pe stradă, peste tot se vorbea de impresionanta paradă militară de la Arcu' de Triumf care avea să paralizeze traficul din Capitală. Pentru a evita o încroţopenire cu dacia mea, moşternire de la tata în aglomeraţie am decis că un drum cu autobuzul n-ar strica. Zis şi făcut. În autobuz, prăpăd, plin ochi, toată lumea cred că se îndrepta spre paradă, nu de alta dar erau veseli nevoie mare, unii chiar îmi fluturau tricolorul în faţă. Ocazie cu care am realizat că eram, probabil singurul prost din autobuz care se ducea la muncă, restu' păreau a face un fel de pelerinaj între locaţiile de petrecere, voie bună şi mîncare moca din capitală. După mai puţin de o staţie m-a lovit direct în sistemul olfactiv un miros înţepător de gaz, ceva foarte asemănător cu metanul, dar care se combina fructuos cu un iz ascuţit de alcool, boască. Ceilalţi călători păreau a nu simţi miresmele, erau mult prea euforici, ca doar odată'n an e ziua ţării, ce mama dracu. Ce pute? Cine pute? A ce pute? Draci, n-am ajuns la un răspuns concret. După încă două trei staţii mirosul s-a intensificat, proeminent era cel de gaz, puţea de-ţi venea să-ţi verşi maţele. Într-un final, în zona Arcului de Triumf a coborît puhoiu, s-a prăvălit din autobuz toat\ mul]imea, mirosul a rămas. În otobuz mai eram doar eu şi cu şoferul, doi oameni ai muncii. Pe unul dintre scaune găsesc un ziar şi citesc o ştire parcă adresată poporului: În sectorul doi, cu ocazia zilei de 1 Decembrie se vor distribui gratuit 13.000 de porţii de fasole şi 725 de litri de ţuică. Mister rezolvat, gaz metan pe dracu, băşini de patriot. La mulţi ani România!"
P.S. La ştiri am aflat că: "Pe sub arcul de triumf au trecut scafandrii !"