Porcul cu fermoar (Povesti de la Navodari Ep. 2)

În urmă cu 25 de ani, Nea Vasile, acelaşi om simplu de la Năvodari, cînd era în floarea vârstei a mers la târgul de animale şi şi-a cumpărat un porc, mic, amărât, vai de el. Nea Vasile l-a băgat într-un sac, l-a urcat în căruţă şi l-a adus acasă. I-a pregătit cocina cu paie proaspete şi l-a botezat Panait. Planul era simplu, porcul trebuia să crească mare şi frumos ca de Crăciun să fie numai bun de sacrificat. Un an de zile l-a hrănit Nea Vasile pe Panait cu cele mai bune lături, iar porcul a crescut frumos şi sănătos. De Ignat, toate rudele s-au strâns la Nea Vasile pe bătătură să guste din şoriciul lui Panait. Deşi era foarte ataşat de porc, tânărul Vasile trebuia să mănânce şi el un cârnat de Sfintele sărbători, aşa că a pus mâna pe cuţit şi s-a dus în cocina porcului. Aici, inima lui s-a `nmuiat când l-a văzut pe Panait în genunchi în faţa lui cum îi cerea să nu-l omoare. Porcul plîngea şi îl implora pe stăpînul său să-l lase în viaţă. Nea Vasile, blajin din fire, dar cu foame mare şi familie numeroasă, a stat de vorbă cu Panait. Cum stau doi prieteni. I-a explicat că nu are cum să-l cruţe, ar strica masa de Crăciun a familiei. După o oră de discuţii şi cîteva pahare de ţuică fiartă cei doi au ajuns la un compormis. Nea Vasile i-a jurat porcului că nu-l va tăia, cu condiţia ca acesta sa-l lase să-l taie puţin pe spate de unde să ia şi el măcar un muşchiuleţ de poftă. Zis şi făcut, l-a anesteziat pe Panait, i-a făcut o incizie şi a scos din el un muşchi de toată frumuseţea, după care l-a cusut la loc cu sârmă. Porcul s-a înzdrăvenit la scurt timp, iar muschiul a început să-i crească la loc. Anul următor Nea Vasile s-a dus la Panait l-a descusut şi i-a luat şi celălalt muşchiuleţ. Cei doi erau deja prieteni, porcul mînca mai mult şi mai bine doar ca muschii săi să se refacă până la Crăciunul următor. Deja în al treilea an Nea Vasile a decis ca îl chinue prea tare pe Panait, aşa că i-a pus fermoar. Operaţia a fost un scucces, an de an Nea Vasile deschidea fermoarul îşi lua muşchiul de pe spatele porcului şi închidea fermoarul la loc. Timp de 21 de ani a făcut acelaşi ritual cu Panait, erau cei mai buni prieteni. Doar că, anul acesta...porcul, bătrîn şi bolnav, a căzut la pat de paie. A plîns Nea Vasile cît a plîns dar i-a ascultat ultima dorinţă a porcului, să fie asomat după normele UE. Pentru că prietenul la nevoie se cunoaşte, Nea Vasile i-a îndeplinit ultima dorinţă, şi în loc să-l mănînce, l-a îngropat în spatele casei, i-a făcut o piatră funerară şi a scris pe ea: Aici odihneşte Panait, prietenul meu, porcul cu fermoar, ce muşchii lui.