Cositul la copcă (Poveşti de la Năvodari - Episodul 1)

A început de ieri să cadă,/ Cîte-un fulg, acum a stat... A nins şi la Năvodari, zăpada s-a aşternut peste tot, iar gradele din termometru au scăzut brusc sub zero. Nea Vasile, om din popor, cu casă pe pămînt, a plecat în căutarea unor lemne de foc, în pădure. Pe drum s-a tot gîndit ce mănâncă el azi...maţele urlau de foame, iar viscolul de afară se simţea şi în stomacul său. Ca să se încălzească mai trăgea cîte o duşcă de ţuică din sticluţa pe care o ţinea în buzunarul de la piept. Cu ochii roşii, întredeschişi ajunge la marginea pădurii, lîngă un lac. Luciul apei, lovit de viscolul năprasnic de afară, a îngheţat aproape instantaneu. Nea Vasile deschide ochii mari cît cepele, nu-i venea să creadă ce vede. Lacul îngheţat şi raţele, şi gâştele sălbatice prinse cu labele în stratul gros de apă solidă. Ptiu drace, aşa ceva nu s-a mai văzut, a fost viscol mare la Năvodari aseară, dacă a prins raţili cu labele în gheaţă. S-a apropiat de una dintre ele, a apucat-o bine de gât şi a început să tragă de ea, o smucea de parcă era din cauciuc, poate, poate mănâncă şi el o tocăniţă azi. Lupta cu raţa semicriogenată a fost istovitoare, Nea Vasile a căzut în fund pe gheaţă între cele 50 de animale captive şi-a aprins o ţigară şi gîndea o soluţie optimă pentru a scoate raţele din cleştele rece al apei. Se ridică brusc şi o ia la fugă spre casă. Se întoarce pe marginea lacului după o oră, scoate de la subraţ un sac mare de rafie şi o coasă. Ce atâta chin cu trage raţa, smulge raţa? Cum a văzut el la domnu Boc, a dat în gură coasei pînă a ascuţit-o bine şi le-a cosit pe toate, ca la cîmp. Trăgea din ţigară, trăgea la coasă, băga raţa în sac. Adio supermarket, şi-a tras Nea Vasile provizii pentru toată iarna...şi totul pentru că n-avea cu ce să se încălzească. E bun şi geru ăsta la ceva!

Asta e pt Aforic, ştie el !