Miting mare în faţa guvernului, mii de oameni, sindicalişti, poliţişti, mineri, şoferi, toţi vor acelaşi lucru, stoparea tăierilor din salarii şi pensii anunţate de executiv. Înăuntru în clădirea guvernului, păzit de 40 de jandarmi la uşă, Emil Boc stă pe gânduri. Bălăngăne din picioare pe scaun, că nu ajunge cu ele pe pământ, se uită în stânga şi în dreapta şi ţipă:-Nu mai este hartie! Un jandarm bagă o mână pe uşă cu un sul nou ţinîndu-se de nas.
După ce a gândit timp de jumătate de oră, perturbat de zgomotele ce se aud din piaţă, Emil Boc s-a hotărât să iasă pe clădirea Guvernului pentru a calma spiritele. Şi-a luat scăunelul preferat la subraţ şi o mini portavoce. A urcat treptele, încet, una câte una şi s-a dus la marginea clădirii. Se urcă pe scăunel şi...cu tot cu mâinile ridicate, din piaţă abia dacă se vedeau patru degete. Şi înjură de mama focului pe arhitec]ii clădirii că au făcut bordura mult prea înaltă pentru el, aruncă scaunul cât colo şi se uită în jur. Indignat, începe să se caţere pe stâlpul drapelului, poate aşa o să-l vadă cineva. Ajuns în vârf, acest King Kong al politicii româneşti a început să transmită mesaje pozitive în piaţă prin mini portavocea sa. Din toţi cei 60.000 de oameni, unul singur l-a văzut, un pensionar, fost campion naţional la aruncarea cu ciocanul. Omul, extrem de nervos, pune mâna pe o piatră, face pirueta specifică sportului la care a fost medaliat şi aruncă. Trosc! Premierul este lovit în frunte, se dezechilibrează şi cade pe spate, se agaţă de drapelul ţării, stâlpul se îndoaie şi Emil Boc este proiectat ca de o catapultă în mijlocul pieţei. Cade exact în centrul mişcării de mineri, aceştia rup hainele de pe el şi îl "băieţesc" în vâzul tuturor ca Chelios pe nevastă-sa în piaţă. Plm, nasol băi Boc, dacă erai şi tu mai înalt nu păţeai toate astea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu