Mda, ieri am ajuns la un botez, dar nu îaninte de a merge la frizerie unde mi-am lăsat bunătate de podoabă capilară contra sumei de 10 Ron. Nu, frizeriţa nu s-a frecat cu vaginul de mîna mea (dezamăgire). Pasul 2, spălat maşina la o spălătorie de Arabi, nimic neobişnuit pînă aici, doar că a fost cel mai lung spălat de maşină de care am avut parte vreodată. La spălătoria cu indieni era un singur spălător care freca toate maşinile pe rînd. Pentru că s-a simţit prost că deja aşteptam de jumătate de oră, patronul arab s-a oferit să-mi spele el maşina. Zis şi făcut, una bucată exterior spălătura de patron. Între două jeturi de apă şi unu de clăbuc îşi cerea scuze că el a trimis muncitorul la Carfur să-i cumpere mîncare. Într-un final ajunge şi angajatul şi se apucă de interior. Arabul patron şi tovarăşii lui erau la masă, când, deodată îl văd că vine cu ceva produs tradiţional arăbesc spre mine şi mă îndeamnă să mănânc.
Panică, arabii nu mănâncă porc, iar chestia aia din mâna lui mirosea grav a oaie, întreb speriat ce este? Si el îmi spune sec: -Carne!
Hmmm, carne, carne da oaia nu e carne. Singura cale de scăpare iese pe gură fără să vreau. -Sunt vegetarian!
La care arabul zice: -Brânsa, vrei brânsa?
-Nu mulţumesc, mănânc doar frunze !
Bagă ăla aspiratoru, freacă preşurile şi plec dreacului acasă, urmează botezul!
Mama de naţionalitate română cu cetăţenie româno- franceză şi religie ortodoxă, tatăl de naţionalitate franceză cu cetăţenie franceză şi religie catolică, iar naşul de naţionalitate arabă cu cetăţenie franceză şi religie musulmană. Ăsta da botez, mai lipsea o rudă ebraică! În timpul evenimentului de la biserică am observat câteva femei băsmălite (cu capul acopertit de o basma) smerite şi pline de pioşenie, care făceau parte din stuff-ul bisericos. What ever, nu le-am băgat în seamă pînă când una dintre ele, la 1 metru distanţă de mine, s-a pus în genunchi şi a început să se roage, bă şi se ruga şi se apleca şi se închina ca la olimpiada internaţională a enoriaşilor fără frontiere, poziţia era ideală pentru "Hep" (cine ştie cunoaşte). Dacă mai eram cu unul dintre membrii Mosor probabil că ne dădeau ăia afară din biserică pe motiv de râs fără încetare. Cu prietena în stânga mea (seriaosa de fel) am râs de unul singur imaginându-mi cum îi strigam credincioasei ca la intrecerile sportive:
-Pe locuri!
-Fiţi Gata!
-Start!
Şi speram să facă un sprint dintr-un cap în altul al bisericii!
Plictiseală mare, durează mult poveştile alea de le citeşte popa şi a observat asta şi copilul care plîngea de zor. Eu mă bucuram, cu cât plânge mai tare cu atât se enerveaza mai mult popii şi termină mai repede. N-a fost aşa! Cu mâinile în san şi ochii pe tavan admiram picturile, studiam spaţiul. Ai putea să faci sărtiuti cu coarda elastică în interior şi la bază să fie un butoi cu apă sfinţită. Într-un final am ajuns la concluzia că una dintre cele mai tari petrceri organizate vreodată ar putea avea loc aici, în casa domnului.
-Cine are domne cele mai multe case?
-Domnu Năstase?
-Nuuu! Nu el.
-Domnu' de sus are cele mai multe!
-Da plăteşte impozit pe ele? Că eu am platit la a mea.
Sa revenim, dăm covoarele alea afară să rămână biserica în marmura goală, montăm două trei rampe de skate înăuntru, punem un Dj în pronaos, un set de boxe în stânga şi în dreapta altarului, barul îl instalăm în naosul bisericii şi garderoba unde se vînd lumânările.
Dress code obligatoriu - Ţinută de enoriaş cu frica lui dumnezeu !
duminică, 8 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
vad ca totusi te-ai distrat :)))))
Trimiteți un comentariu