No more KFC 4 me

Ieri am mincat de la KFC, nimic spectaculos pina aici, seara a trecut fara probleme, m-am trezit la 8 dimineatza mi-am luat punga cu spray-uri si am plecat la Baneasa sub pod sa desenez impreuna cu Zeke. Pe drum am simtit cum puiul din Kentuky se razvratea si vroia afara, tzipa dupa libertate. Malaxoru meu intern nu facuse fatza celor 7 ierburi secrete din glazura crocanta a puiului si scuipase cu fortza desheurile catre intestinul gros, care strangea din buze de usturime. Ajuns la fatza locului ii dau de veste lu Zeke ca o sa explodez daca nu inlatur materialul fecal din organism.
Cum boschetzii paraleli cu shina de tren depaseau 3 metri inaltime, omu ma sfatuieste sa las bagajul la umbra unui nuc, ferit de ochi curiosilor. Stau un pic pe ganduri si zic...nu am mai facut asa ceva din copilarie., si chiar nu mai pot... ma doare, tzipa monstrul din mine, ma sfashaie pe matz. Caut disperat in masina servetzele, hartie igienica, coli a4 orice bucata de cur papir era buna, dar nici urma de asa ceva.

"I need TP for my bongholle"

In sfarsit gasesc niste bucati mici de hartie, hotarat sa le folosesc mai dau o tura pe la portbagaj si gasesc ceva si mai bun, o bucata de carpa ce o foloseam la sters praful de pe bordul masinii. E asa de moale, fina, miroase si bine, o iau pe asta. Ma avant in jungla de boscheti caut locul perfect...la poalele dealului sub un nuc nici prea tanar nici prea batran. Cu picioarele pe o bucata de piatra, iarba ma gadila pe buci, ma uit in stanga, boscheti, ma uit in drapta boscheti e chill nu ma vede ninemi. Las bagajul acolo fara prea mult zgomot...cand, deodata, aud ceva fosnind prin iarba, "m-am cacat pe mine" de frica, suna ca si cum un sharpe se indrepta spre picioarele mele... pun mina pe carpa o trec printre fese de doua, trei ori, ma uit sa vad ce am facut si o arunc peste capodopera. Trag pantaloni pe mine bucuros ca am scapat cu viatza si ma apuc de desenat. Nu cred ca o sa mai mananc de la KFC.