Muscass
La munte şi la mare în cururile goalemarți, 29 septembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
Din Autobuz !
Am găsit maşina praf în parcare, autor necunoscut. Service auto perioadă nedeterminată = mers cu autobuzul. Sunt la a doua zi de mers în comun şi sunt uimit. S-a scumpit şi biletul de când n-am mai mers eu. Ieri am mers ilegal.. nu mi-am luat bilet, ce infractor sunt. Fauna de autobuz este mirobolantă.
Prima zi: O femeie din etnia lor, venită probabil de la complexul comercial Europa, scotea pe rând din geanta-i lucioasă perechi de chiloţi cu margini dantelate, de dimensiuni colosale, pe care le privea în soare, ca apoi să le aşeze pe genunchi într-o grămadă ordonată. După vre-o 30 de perechi albe şi negre a terminat. Cel puţin aşa credeam eu, când...a început să scoată tricouri, bluze, draci, laci, tot ce avea în geanta aia. Ziceai că-şi deschidea tarabă acolo în autobuz, mai avea să atârne câteva umeraşe de bare şi să strige 3 la zece mii. Se urca lîngă mine una d-aia, model hi5, mică de înălţime îmbracată în blugi (de la Blue jeans vine asta nu?) şi bluză de treling. Nu se aşează bine că scoate din ghiozdan un aparat foto şi începe să se uite la poze. Nu m-am putut abţine şi m-am uitat la 2 poze. După cum am zis, prinţesă de hi5, o poză cu ea călare pe o bancă în parc, într-o poziţie lascivă (în imaginaţia ei) şi următoarea, pe malul unui lac, cu prietenele ei cu care se adună pentru că se aseamănă. Bagă aparatu, scoate telefonul, un Nokia 1100. Când l-am văzut m-am gândit să-i sugerez să-l vîndă cu câteva mii de euro, dacă e modelul care trebuie îşi cumpără şi ea nişte lanţuri de aur, brăţări, inele, cercele, lucruri pe care fete ca ea le apreciază.
Ziua doi: Mi-am luat bilet ! M-am aşezat în spate lîngă o doamnă grasă. În partea dreaptă o femeie de etnie scoate din sacoşă o chiflă mare peste care tronau 3 feli de parizer ieftin. A început să bage în ea ca sparta şi mirosul se propaga în tot autobuzul. N-am mai suportat duhoarea, m-am dus în faţă. După mai multe staţii, se urca pe uşa de lîngă mine două familii de ţigani cu neveste tatuate, soţi tăiaţi pe antebraţe, copii murdari [i gălăgioşi. Femeile au început sa vorbească într-o limbă pe care nu o cunoşteam, moment în care o doamnă de vîrsta a 3-a a simţit nevoia să le atragă atenţia că sunt prea gălăgioşi. De aici a început o ceartă de o staţie, exact în creieri mei. Când s-au deschis uşile ţiganii şi-au băgat, verbal, pula în ochelarii babei şi au coborat. De menţionat că puţeau ăştia mai rău ca parizeru lu aia din spate. Uşile se deschid şi urcă un câine fără stăpân şi se aşează în cur. Cu câteva secunde înainte să se oprească autobuzul, câinele se ridică în picioare, se deschid uşile şi coboară. Incredibil, şi câinii sunt leneşi în ţara asta!
Prima zi: O femeie din etnia lor, venită probabil de la complexul comercial Europa, scotea pe rând din geanta-i lucioasă perechi de chiloţi cu margini dantelate, de dimensiuni colosale, pe care le privea în soare, ca apoi să le aşeze pe genunchi într-o grămadă ordonată. După vre-o 30 de perechi albe şi negre a terminat. Cel puţin aşa credeam eu, când...a început să scoată tricouri, bluze, draci, laci, tot ce avea în geanta aia. Ziceai că-şi deschidea tarabă acolo în autobuz, mai avea să atârne câteva umeraşe de bare şi să strige 3 la zece mii. Se urca lîngă mine una d-aia, model hi5, mică de înălţime îmbracată în blugi (de la Blue jeans vine asta nu?) şi bluză de treling. Nu se aşează bine că scoate din ghiozdan un aparat foto şi începe să se uite la poze. Nu m-am putut abţine şi m-am uitat la 2 poze. După cum am zis, prinţesă de hi5, o poză cu ea călare pe o bancă în parc, într-o poziţie lascivă (în imaginaţia ei) şi următoarea, pe malul unui lac, cu prietenele ei cu care se adună pentru că se aseamănă. Bagă aparatu, scoate telefonul, un Nokia 1100. Când l-am văzut m-am gândit să-i sugerez să-l vîndă cu câteva mii de euro, dacă e modelul care trebuie îşi cumpără şi ea nişte lanţuri de aur, brăţări, inele, cercele, lucruri pe care fete ca ea le apreciază.
Ziua doi: Mi-am luat bilet ! M-am aşezat în spate lîngă o doamnă grasă. În partea dreaptă o femeie de etnie scoate din sacoşă o chiflă mare peste care tronau 3 feli de parizer ieftin. A început să bage în ea ca sparta şi mirosul se propaga în tot autobuzul. N-am mai suportat duhoarea, m-am dus în faţă. După mai multe staţii, se urca pe uşa de lîngă mine două familii de ţigani cu neveste tatuate, soţi tăiaţi pe antebraţe, copii murdari [i gălăgioşi. Femeile au început sa vorbească într-o limbă pe care nu o cunoşteam, moment în care o doamnă de vîrsta a 3-a a simţit nevoia să le atragă atenţia că sunt prea gălăgioşi. De aici a început o ceartă de o staţie, exact în creieri mei. Când s-au deschis uşile ţiganii şi-au băgat, verbal, pula în ochelarii babei şi au coborat. De menţionat că puţeau ăştia mai rău ca parizeru lu aia din spate. Uşile se deschid şi urcă un câine fără stăpân şi se aşează în cur. Cu câteva secunde înainte să se oprească autobuzul, câinele se ridică în picioare, se deschid uşile şi coboară. Incredibil, şi câinii sunt leneşi în ţara asta!
marți, 22 septembrie 2009
Mirela, mai ieftina ca o cola
Cred că cei de la Scosmoste ar putea să arunce la gunoi reclama asta şi să se şteargă la cur cu scriptu original, mai bine ar prelua de aici, calitate frate!
duminică, 20 septembrie 2009
Oamenii obişnuiţi
Oamenii obişnuiţi ascultă radio zu şi au idei preconcepute despre cei pe care îi consideră altfel. Oamenii obişnuiţi se îmbracă la evenimente şi petreceri în haine incomode doar ca să-i vadă ceilalţi, care îi complimentează doar pentru că aşa se face şi nu pentru că arată neapărat bine. Oamenii obişnuiţi ştiu versurile melodiilor de la radio ZU, Kiss, 21 etc. Oamenii obişnuiţi vor poze cu Ştefan Bănică Junior, Andra, Andreea Bălan etc. Oamenii obişnuiţi ştiu să danseze Braşoveanca, dansul Piguinului şi Meniaito. Oamenii obişnuiţi râd la glume răsuflate şi nu înţeleg glumele tâmpite. Oamenii obişnuiţi n-au imaginaţie. Oamenii obişnuiţi dansează chiar dacă o fac penibil. Oamenii obişnuiţi încearcă să fie la modă. Oamenii obişnuiţi vor lanţuri, inele, cercele şi brăţăruri de aur. Distracţia maximă a oamenilor obişnuiţi este consumul de alcool. Nunţile oamenilor obişnuiţi sunt toate la fel ! Oamenii obişnuiţi se uită la OTV. Oamenii obişnuiţi trăiesc pentru a mînca şi pentru a se realiza material. Oamenii obişnuiţi merg la muzee doar când intrarea este gratuită. Oamenii obişnuiţi...sunt oameni obişnuiţi. M-am îmbrăcat pentru prima oara în costum pe anul ăsta. Nu o mai fac. Arăt ca Tucă, mi-am pus bretele dar nu m-am spînzurat cu o cravată. Dacă iţi pui bretele trebuie să îţi mai pui şi curea? Am fost întrebat de oamenii obişnuiţi de ce nu am cravată. Mă sugrumă ! Mă piş pe ea de imagine de carton !
marți, 15 septembrie 2009
Creieri băsiţi, prăjiţi, mînjiţi !
Iar a fost weekend, şi cum se face că la fiecare sfârşit de săptămână este câte un weekend cu timp liber, atunci trebuie sa fie si "desene animaţe". Şi cum desenele nu se fac singure, ci cu alţi băjeţi pasonaţi de mânjeală, sâmbăta asta iarăsi am făcut "Graffineti pi pireti". De data asta cu 2 bagabonţi provinciali, unu de la Brăjila, Mr.Nesk şi unu de la Slobozia a.k.a.(Sperm city), Mr. Biex. Am mai colaborat în trecut cu băieţii, lucrează eficient. Poze, filme şi creieri băşiti mai jos.
Aton (7), Nesk, Cage, Biex
Aton (7), Nesk, Cage, Biex 
Cage - Monster Selfportraitluni, 14 septembrie 2009
Lift mi ap !
Un amic m-a invitat la el în vizită, ăsta stă la 8 dar a specificat să urc pe scări că cică are liftul probleme. La cât de lene îmi este mie prefer să rămân blocat acolo. Cobor din autobuz, trec pe lângă chioşcul de bilete, traversez, şi intru în scara blocului. Ma îndrept uşor spre lift unde mai aşteptau 3 persoane. Dacă merg şi ăştia cu liftu înseamnă că nu e panică. Vine liftul ne urcam toţi... unu la 2, unu la 3, fiecare unde avea treabă, doar unu mic, chelios, puţin transpirat, cu o cămaşă bleu, o geanta de umar şi nişte pantaloni negrii n-a zis unde merge. Ăla de urca la doi tot freca o bucată de hârtie în dreptul butoanelor.
-Apăsaţi pe butoanele alea astăzi?
- Mă scuzaţi, imediat !
-Dumneavoastră la ce etaj mergeţi? Îl intreb eu pe ăla chelios şi mic! Ăsta nimic, o fi surd, îmi zic în minte, şi-mi dau ochii peste cap. Scot telefonul să văd cât e ceasul, tuşesc uşor şi liftul pleacă. Nici nu ne-a zguduit bine de plecare că ăsta micu şi cheliosu, după ce că nu era loc, începe să se cotrobăie prin buzunare şi scoate o legitimaţie de RATB şi zice:
-Biletele sau abonamentele la control !
-Poftim, zice ăla de urca la 3 în timp ce-i întidea abonamentul cheliosului. Am facut nişte ochi mari şi vineţi ca ceapa de apă şi nu înţelegeam nimic. Ăla de urca la doi scoate şi el din buzunar hârtia aia de o tot frecase pe la butoane şi zice:
-Ia vedeţi e bun ăsta?
-Da foarte bun, mulţumesc!
Se deschid uşile, etajul 2, coboară ăla cu bilet
-Ce bilete mă, ce abonamente? sunteţi nebuni toţi? Cum pula mea bilete ca să meg cu liftu?
-Biletul sau abonamentul pentru călătoria cu liftul! Începâand de ieri toate lifturile din capitală au intrat în subordinea RATB, iar călătorii sunt obligaţi să-şi cumpere bilet sau abonament pentru a putea folosi ascensorul. Biletele se pot cumpăra de la orice chioşc de bilete RATB.
Etajul 3, coboară şi ăla cu abonament
-Şi dacă nu-mi iau bilet ce-mi faceţi ?
-Amendă 50 Ron şi interzicerea utilizării oricărui ascensor de pe raza Bucureştiului pe o perioadă de două săptămâni. Eu vă sfătuiesc să vă cumpăraţi bilet, altfel mergem la sectie. Plus că nu aveţi cum să păcăliţi vigilenţa controlorilor de lift, avem camere video instalate în toate ascensoarele din oraş.
-Şi cum au ajuns lifturile în subordinea RATB?
-Păi nu sunt mijloace de transport în comun?
Se deschid uşile la etajul 6 şi fug pe scari pînă la parter ! Ies în faţa blocului, pun mîna pe telefon şi îl sun pe ăla la care trebuia să merg:
-Băga-mi-aş pula în blocu tău bă că era să-mi iau amendă în lift!
-Ţi-am zis să urci pe scări !
-Apăsaţi pe butoanele alea astăzi?
- Mă scuzaţi, imediat !
-Dumneavoastră la ce etaj mergeţi? Îl intreb eu pe ăla chelios şi mic! Ăsta nimic, o fi surd, îmi zic în minte, şi-mi dau ochii peste cap. Scot telefonul să văd cât e ceasul, tuşesc uşor şi liftul pleacă. Nici nu ne-a zguduit bine de plecare că ăsta micu şi cheliosu, după ce că nu era loc, începe să se cotrobăie prin buzunare şi scoate o legitimaţie de RATB şi zice:
-Biletele sau abonamentele la control !
-Poftim, zice ăla de urca la 3 în timp ce-i întidea abonamentul cheliosului. Am facut nişte ochi mari şi vineţi ca ceapa de apă şi nu înţelegeam nimic. Ăla de urca la doi scoate şi el din buzunar hârtia aia de o tot frecase pe la butoane şi zice:
-Ia vedeţi e bun ăsta?
-Da foarte bun, mulţumesc!
Se deschid uşile, etajul 2, coboară ăla cu bilet
-Ce bilete mă, ce abonamente? sunteţi nebuni toţi? Cum pula mea bilete ca să meg cu liftu?
-Biletul sau abonamentul pentru călătoria cu liftul! Începâand de ieri toate lifturile din capitală au intrat în subordinea RATB, iar călătorii sunt obligaţi să-şi cumpere bilet sau abonament pentru a putea folosi ascensorul. Biletele se pot cumpăra de la orice chioşc de bilete RATB.
Etajul 3, coboară şi ăla cu abonament
-Şi dacă nu-mi iau bilet ce-mi faceţi ?
-Amendă 50 Ron şi interzicerea utilizării oricărui ascensor de pe raza Bucureştiului pe o perioadă de două săptămâni. Eu vă sfătuiesc să vă cumpăraţi bilet, altfel mergem la sectie. Plus că nu aveţi cum să păcăliţi vigilenţa controlorilor de lift, avem camere video instalate în toate ascensoarele din oraş.
-Şi cum au ajuns lifturile în subordinea RATB?
-Păi nu sunt mijloace de transport în comun?
Se deschid uşile la etajul 6 şi fug pe scari pînă la parter ! Ies în faţa blocului, pun mîna pe telefon şi îl sun pe ăla la care trebuia să merg:
-Băga-mi-aş pula în blocu tău bă că era să-mi iau amendă în lift!
-Ţi-am zis să urci pe scări !
duminică, 6 septembrie 2009
Moon Dogs !
Peisaj selenar realizat în stil german alături de Johanes & Happy Pill, doi nemţi pasionaţi de măzgălit pereţi. Zum Mond gegangene Erdhunde.
Die Mosorists gehen deutscher Stil!
vineri, 4 septembrie 2009
Calatorie prin munti !
După ce am jucat la loz în plic toţi banii de merdenele am câştigat o excursie de 4 persoane la munte. Ce bucurie, ce extaz, o să mergem ca cercetaşii trubaduri care fac focul noaptea în pădure şi coc marşmeloane pe baţ. Cică avem cazarea asigurată la o cabană din vârful muntelui unde ne aşteaptă şi fata cabanierului, fostă miss "Piscul Golaş" în 2007. Am ambalat tot, rucsac, cort, lanterne, survaivăl kit, cuţit, conserve, sac de dormit, şampon pentru veveriţe, vopsea de păr, chitară tip trubadur, model "folkistu' trist" şi lapopt plin cu filme porno de groază. După un drum lung şi obositor am ajuns într-un final la marginea unui sat pe nume "Trăpula". 
Am făcut popas, ne-am tras sufletul de mînă şi am plecat mai departe. Ca veneau spre noi vre'o 10 câini cu spume la gură, gata să ne sfâşâie. Deja urechile noastre se înfundă, asta e bine, înseamnă că urcăm. Drumu lung al dracu, 3 ore de mers pe trasee forestiere pline de căcat de urs şi veveriţe împuţie, pe care le-am igienizat cu şamponul nostru special pt veveriţe împuţite, apare şi indicatorul către cabana noastră. Cabana Trăpula se vedea la 500 de metri în faţa noastră, situată la o altitudine de 1923 de metri, în inima masivului Trebuci, priveliştea este ameţitoare, sau poate ni s-a părut nouă din cauza lipsei de oxi..gen. Ne cazăm la cabană, ne face miss "Piscu' Golaş" un ştriptiz la rece şi plecam în cercetarea împrejurimilor. Am auzit noi că aici în zonă există o intrare secreta înPeştera Muieriilor, un fel de backdoor pentru cunoscători. Plecăm aşa cum eram de pe durm, în papuci şi pantaloni scurţi, frig al dracu, da cine se mai întoarce la cabană? Lenea e prea mare! După vre-o 2 ore de căutat, am găsit şi intrarea prin dos în Peştera Muieriilor. La 20 de metri de gaură, un urs mare şi (dulce) başinos, da păros dormea. Zici că era Elvis, avea nişte perciuni deşi ca mocheta. Hai să facem glume. Am scos din traistă vopseaua de păr care o aveam la noi, cică să facem ursul blond! Partea proastă este că ursul s-a trezit, şi noi ne-am căcat pe noi de frică şi am fugit care unde a nimerit. Să-mi bag pula n'am apucat să-i facem decât nişte şuvite amărâte. Am scăpat toţi, doar că eram separaţi, şi frig, şi ursi, şi pădure, şi întuneric afară, şi vreau înapoi la Bucureşti. Toata noaptea am căutat drumul înapoi spre cabană. Cînd am ajuns am sunat direct la 112 să trimită salvamontu pe zonă că s-au pierdut dobitocii în munţi, şi că sunt în papuci şi bermude şi că probabil sunt deja morţi.
Discuţie cu doamna de la 112, după ce i-am explicat ce s-a întîmplat:
D: - Unde sunteţi dumeavoastră acum?
C: -La Trăpula, în Trebuci !
Cand ne-am întors la Bucureşti le-am povestit şi băieţilor de La Mosor, care n-au fost cu noi cum ne-am distrat La Trăpula, în Trebuci, pe zonă la Trăpula în Peştera Muieriilor, cum erau să ne mănânce câinii şi cum latră ei la Trăpula în sat. Sau cum la Trăpula, urşii cu suviţe blonde dorm ca boschetarii noştrii pe unde apucă.
Am făcut popas, ne-am tras sufletul de mînă şi am plecat mai departe. Ca veneau spre noi vre'o 10 câini cu spume la gură, gata să ne sfâşâie. Deja urechile noastre se înfundă, asta e bine, înseamnă că urcăm. Drumu lung al dracu, 3 ore de mers pe trasee forestiere pline de căcat de urs şi veveriţe împuţie, pe care le-am igienizat cu şamponul nostru special pt veveriţe împuţite, apare şi indicatorul către cabana noastră. Cabana Trăpula se vedea la 500 de metri în faţa noastră, situată la o altitudine de 1923 de metri, în inima masivului Trebuci, priveliştea este ameţitoare, sau poate ni s-a părut nouă din cauza lipsei de oxi..gen. Ne cazăm la cabană, ne face miss "Piscu' Golaş" un ştriptiz la rece şi plecam în cercetarea împrejurimilor. Am auzit noi că aici în zonă există o intrare secreta înPeştera Muieriilor, un fel de backdoor pentru cunoscători. Plecăm aşa cum eram de pe durm, în papuci şi pantaloni scurţi, frig al dracu, da cine se mai întoarce la cabană? Lenea e prea mare! După vre-o 2 ore de căutat, am găsit şi intrarea prin dos în Peştera Muieriilor. La 20 de metri de gaură, un urs mare şi (dulce) başinos, da păros dormea. Zici că era Elvis, avea nişte perciuni deşi ca mocheta. Hai să facem glume. Am scos din traistă vopseaua de păr care o aveam la noi, cică să facem ursul blond! Partea proastă este că ursul s-a trezit, şi noi ne-am căcat pe noi de frică şi am fugit care unde a nimerit. Să-mi bag pula n'am apucat să-i facem decât nişte şuvite amărâte. Am scăpat toţi, doar că eram separaţi, şi frig, şi ursi, şi pădure, şi întuneric afară, şi vreau înapoi la Bucureşti. Toata noaptea am căutat drumul înapoi spre cabană. Cînd am ajuns am sunat direct la 112 să trimită salvamontu pe zonă că s-au pierdut dobitocii în munţi, şi că sunt în papuci şi bermude şi că probabil sunt deja morţi.Discuţie cu doamna de la 112, după ce i-am explicat ce s-a întîmplat:
D: - Unde sunteţi dumeavoastră acum?
C: -La Trăpula, în Trebuci !
Cand ne-am întors la Bucureşti le-am povestit şi băieţilor de La Mosor, care n-au fost cu noi cum ne-am distrat La Trăpula, în Trebuci, pe zonă la Trăpula în Peştera Muieriilor, cum erau să ne mănânce câinii şi cum latră ei la Trăpula în sat. Sau cum la Trăpula, urşii cu suviţe blonde dorm ca boschetarii noştrii pe unde apucă.
joi, 3 septembrie 2009
Politica.exe
În urma unor discuţii în sânul mosorului am realizat o mică lista de personalităţi politice şi posibilele jocuri video care li s-ar potrivi. Începem cu cel mai celebru marinar al ţării, nea Traian, cârmaciul nostru cel de toate zilele.
Traian Basescu, Ship Simulator 2009
De ce sa nu vind io flota şi virtual? Hă, hă, hă !
Calin Popescu Tariceanu, Moto GP
Decat prin gropile noastre mai bine pe asfaltul ireal dintr-un joc. Măcar aşa nu-mi mai rup picioarele !
Adrian Nastase, Nu Pagadi
Atenţie la Ouţe !
Marian Vanghelie, Rayman Raving Rabbids
Pentru că inteligenţa artificială este mai bun dăcât inteligenţa natural.
Ion Iliescu, Red Alert
Dragi tovarăşi şi pretini ! Vă fac un comunism mic în reţea?
Radu Mazare, GTA 4
Pentru a fi gangster trebuie să te antrenezi din greu!
Vadim Tudor, Sanitarium
O capodoperă freudiană!
Gigi Becali, Sven Sheep
Cu berbecu la atac, oilor le vin de hac, Pac, Pac! mă înţelegi !
Emil Boc, Viva Piniata
Este un joc frumos, îmi dezvoltă aptitudinile de gradinar
Elena Udrea, Parking Lot, iPhone
Mă mai joc din când în când să-mi amintesc de vremurile bune!
Ion Ţiriac, Test Drive Unlimited
Maşini scumpe şi case luxoase! Ce vrei mai mult?
Chiar dacă nu este politician, Ion Ţiriac este o personalitate şi merită sa se joace TDU ! Asta doar după ce a jucat ani buni doar "Virtua Tennis"
Traian Basescu, Ship Simulator 2009
De ce sa nu vind io flota şi virtual? Hă, hă, hă !
Calin Popescu Tariceanu, Moto GP
Decat prin gropile noastre mai bine pe asfaltul ireal dintr-un joc. Măcar aşa nu-mi mai rup picioarele !
Adrian Nastase, Nu Pagadi
Atenţie la Ouţe !
Marian Vanghelie, Rayman Raving Rabbids
Pentru că inteligenţa artificială este mai bun dăcât inteligenţa natural.
Ion Iliescu, Red Alert
Dragi tovarăşi şi pretini ! Vă fac un comunism mic în reţea?
Radu Mazare, GTA 4
Pentru a fi gangster trebuie să te antrenezi din greu!
Vadim Tudor, Sanitarium
O capodoperă freudiană!
Gigi Becali, Sven Sheep
Cu berbecu la atac, oilor le vin de hac, Pac, Pac! mă înţelegi !
Emil Boc, Viva Piniata
Este un joc frumos, îmi dezvoltă aptitudinile de gradinar
Elena Udrea, Parking Lot, iPhone
Mă mai joc din când în când să-mi amintesc de vremurile bune!
Ion Ţiriac, Test Drive Unlimited
Maşini scumpe şi case luxoase! Ce vrei mai mult?
Chiar dacă nu este politician, Ion Ţiriac este o personalitate şi merită sa se joace TDU ! Asta doar după ce a jucat ani buni doar "Virtua Tennis"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
